"Ţi-aş spune ceva,
despre noi,
despre zăpada de-afară,
despre dragostea mea.
Ţi-aş spune ceva,
orice,
numai să nu crească iarba tăcerii între noi.
Ţi-aş spune ceva,
ce-ai ştiut,
sau ce ştiu,
dar a-nceput să crească iarba tăcerii între noi
şi s-au rătăcit sunetele din cuvântul târziu."
Octavian Paler
Ce poezie pătrunzătoare!
RăspundețiȘtergereE atât de bine când cineva se bucură de ceea ce și ție îți place!
ȘtergereMă bucur că ți-a plăcut, Andreea!
Poezia este deosebit de frumoasă, dar este cu adevărat un strigăt de ajutor. A lăsa pe cineva în inima ta poate fi incomod. Câteodată este de-a dreptul înfricoşător. Dar, nimic nu se compară cu tăcerea de gheață. :(
RăspundețiȘtergereE un strigăt...mut!
ȘtergereN-are cine sa-l audă!
Ne aude, ne aude, draga mea. Dumnezeu aude fiecare inimă care-L strigă în rugăciune. „Din adâncuri am strigat către Tine, Doamne!”
ȘtergereSă-l strigăm și noi din adâncul inimii noastre.
Maica Domnului să mângâie sufletele celor întristați și să le dea îndelungă răbdare!
Te îmbrățișez cu toată dragostea!