Daruiti ca sa dobanditi!

Daruiti putin ca sa facem posibila vindecarea unor oameni!

Centrul de Îngrijiri Paliative Sf. Irina din Voluntari suplimentează numărul de paturi pentru ca de acest program să poată beneficia un număr mai mare de bolnavi de cancer împreună cu familiile lor. Putem ajuta și noi la construirea unei clădiri noi și implicit la ajutorarea a cât mai multe persoane care se luptă cu boli incurabile.  
Sursa:http://marilena-blog.blogspot.com/

Tacere dureroasa!

Tacere! Dureroasa si plina de intrebari...
Am cerut ajutor, nu pentru mine, ci pentru o famile incercata cu 4 copilasi, de la oameni care puteau sa-mi intinda o mana de ajutor.
Dar s-a lasat tacere! Nu mi-au mai raspuns la telefon.
Ce sa cred? Ca suntem crestini doar cu vorba? Ca atat de jos am ajuns incat nu ne mai doare sufletul pentru vietile unor copilasi care sunt expusi la traume fizice si morale?
Traim, fiecare din noi, cate o drama in  familia noastra, dar nu se poate sa devenim imuni, surzi la plansul mamei care nu mai are nici un sprijin ca sa-si creasca pruncii..Umilita, batjocorita de un sot necredincios, femeia aceasta trebuie sa razbeasca cumva ca sa poata trai. Noi, cei care suntem crestini, nu-i dam nici o mana de ajutor si o vom impinge la solutii extreme...
Nu pot decat sa ma rog si sa sper ca Dumnezeu va aranja mai bine lucrurile decat oamenii! Nu pot decat sa sper ca suferinta ei nu va fi spre cadere ci spre mantuire!
Nadajduiesc ca cei care pot face un pas catre nevoile "apropelui" indurerat,  nu vor trece nepasatori...

Suferinta lor e si a mea

Prietena mea,Ionica a ramas singura cu 4 copii! Sotul, a plecat obosit si deznadajduit!
Frustrat si infuriat! A plecat lasand toata grija copiilor in seama sotiei...Ionica de 2 zile n-a mai putut manca si nu mai are lapte sa-si alapteze pruncul de 6 luni. Fetita cea mare nu vrea sa mai aude cuvantul "tata". Sunt speriati!
N-au bani, sunt pe punctul de a fi izgoniti ...
Mi-e greu sa scriu despre deznadejdea si durerea acestei familii! Durerea lor este si a mea!
M-a durut sufletul cand mi-a spus ce s-a intamplat! Ma doare sufletul pentru copiii acestia  traumatizati si raniti in adancul lor in sentimentele pentru "mama" si "tata".
Ma doare nepasarea noastra la suferintele celorlalti!
Ma intristeaza neputinta noastra de a darui, de a fi alaturi de cei care striga dupa ajutor...Nu auzim, nu vedem! Problemele noastre sunt mai "grave"!
Pentru cei care au confortul asigurat e greu sa inteleaga ce inseamna sa trebuiasca sa te muti, cu patru copii, fara nici un sprijin financiar si moral. E greu sa intelegi durerea acestei femei, crucea pe care trebuie s-o poarte!
Numai cine gusta din suferinta stie sa oblojeasca alte rani!
Va  rog, daruiti si Domnul o sa va rasplateasca darul!

Au nevoie de ajutor!

Am scris depre aceasta familie intr-o postare mai veche...
Acum, situatia lor e mai grea: in doua saptamani trebuie sa elibereze camerele si nu au unde sa se duca! Tatal, Dan L. este bolnav si ajuns in pragul deznadejii isi ineaca amarul in bautura. Boala de care sufera ii interzice alcoolul!
Sotia sa, Ionica este disperata: nu stie ce v-a face cu 4 copii,cu datorii in banca si cu un sot care nu poate sa treaca peste perioada aceasta fara sa-si piarda echilibru,speranta.
Va rog, incercati sa aduceti putina bucurie si liniste in aceasta familie!
Locuiesc in Chitila,in zona Mezes,capatul tramvaiului 45. Ar trebui sa gasesca o casa tot prin zona aceea sau piata Chibrit pentru ca au copii la scoala si gradi in zona respectiva.
Va rog, din darurile primite de la Dumnezeu sa daruim  celor care nu mai pot gusta din Hristos din cauza necazurilor si a neputintelor!
Puteti s-o contactati pe Ionica la acest nr de telefon: 0766284741
Domnul sa inmulteasca darul vostru!