O amintire, asta rămâne după ...

Am să mă trezesc, intr-o zi, de ianuarie și am să te sun iar...să-ți spun "La mulți ani,Tata! N-am știut , niciodată să-ti spun altfel..."Tata"! Pentru că , un timp, am povestit, am râs ,am băut un pahar de vin,am vorbit despre feciorii tăi,despre artă, religie...Ai fost, un timp...Tata! Azi, ar trebui să-ti spun ... Insă, am cântat: "Veșnica lui pomenire!... Azi, e doar despre cât mă doare timpul fără oamenii pe care nu-i mai pot imbrățișa,cărora nu le mai pot vorbi!