recomandare film

 JAY KELLY,  este un film de comedie-dramă din 2025, regizat de Noah Baumbach și scris de Baumbach și Emily Mortimer. Distribuția filmului îi include pe George Clooney, Adam Sandler, Laura Dern și Billy Crudup.

 "Jay Kelly" este un studiu despre un bărbat aflat în mijlocul unei crize de personalitate, care își face griji că nu are una, ci doar personalitățile pe care i le-au conferit personaje fictive și gloria celebrității. Este un film profund meta, un film care folosește ca fundament ceea ce știm despre starul său,  George Clooney , unul dintre puținii actori principali care pot coexista în același cadru  cu imagini ale unor legende precum Paul Newman și Marcello Mastroianni, iar ideea nu o respingem imediat. Clooney știe câte ceva despre imposibilitatea de a merge prin spațiile publice fără a fi asaltat și, se presupune, despre cât de mult viața unui actor îi îndepărtează pe oameni de alte lucruri din viața lor, cum ar fi prietenii și familia.

Pentru povestea unui tip dispus să se adune pentru prima dată după ani de zile, este un scenariu excesiv de curat, care prea des îi permite vedetei de top să interpreteze idei în loc de un personaj. Dar există suficiente aspecte care să-i placă pentru a ierta un film a cărui ambiție își depășește limitele, atât prin unele dintre idei, cât și prin distribuția secundară impecabilă, în special o altă interpretare fantastică a lui Adam Sandler .

Jay Kelly” începe cu personajul titular (Clooney) care își finalizează cea mai recentă producție , în timp ce Baumbach și co-scenaristul său  Emily Mortimer  (care are și ea un rol mic) își schițează minunat cei doi actori principali prin intermediul operei lor . Kelly pare să acceseze ceva real în timp ce filmează scena morții emoționale a personajului său. Totuși, există o nesiguranță actoricească dedesubt, mai ales când îi cere regizorului său asigurarea dacă ar trebui să încerce din nou. Între timp, managerul lui Jay, Ron (Sandler), folosește același ton pentru a-l consola pe Jay pe care tocmai l-am auzit folosindu-l cu fiica sa la telefon. Pentru Ron, Jay este aproape ca un alt copil, cineva ale cărui nevoi sunt prioritizate față de ale sale și ale cărui nesiguranțe trebuie alinate. Ar putea fi chiar copilul preferat al lui Ron. El este cel care plătește facturile.

O serie de evenimente zguduie ritmul filmărilor și al covoarelor roșii ale lui Jay Kelly (și, prin extensie, pe cel al lui Ron). Mai întâi, Jay descoperă că fiica sa, Daisy (Grace Edwards), pleacă în vară, vara pe care credea că o vor petrece împreună. Ea pleacă în nordul Italiei, unde, întâmplător, are loc un festival de artă la care Jay trebuia să primească un omagiu. Jay va fi singur, iar mai târziu descoperim că are o relație la limită cu fiica sa mai mare, Jessica ( Riley Keough , atât de fenomenală în doar câteva scene). Va fi singur, deși, într-o scenă amuzantă și repetitivă în care lui Jay îi servesc băuturi de către asistenți tăcuți după ce insistă că este mereu singur, „vedeta singură” este diferită de a ta sau a mea.

https://www.rogerebert.com/reviews/jay-kelly-film-review-2025

La finalul vieții, când începe să apună soarele vieții noastre, ne întrebăm dacă am ales corect drumul pe care l-am străbătut, pentru care am renunțat la familie, la prieteni...Am fost prinși  in vâltoarea vieții, ne-am sacrificat totul pentru a ne împlini o dorință, apoi, alta...Dorințele noastre i-au exclus pe cei dragi? Unde am fost când fiului nostru dorea să-i citești o poveste ?Unde am fost când fiica noastră era respinsă la grădi, pentru că nu purta haine de firmă sau pentru că nu avea părinți bogați, cunoscuți?

Când ajungi să înțelegi că nimic nu contează dacă ești singur, regretele sunt dureroase, dar inutile!

Ai alergat să-ți împlinești visele, ai vrut să fii mai bun ca părintele tău care te-a respins. Dar, la final, constați că ai dat greș. Ai recunoștiință  pentru cel sau cea care  ți-a rămas aproape, te-a sprijinit, ți-a dăruit timp , ascultându-te sau aducându-ți alinare, dându-ți curaj să mergi mai departe când totul părea că se prăbușește in jurul tău! 

Cât nu e prea târziu, reparați ce se mai poate repara din relațiile cu cei dragi, părinți, frați, surori, fii și fiice, prieteni și colegi, care sunt parte din viața voastră!

Un an de la AVC...

 Recunoștință pentru oamenii care mi-au fost aproape în acest an dificil din viața noastră!

Recunoștință celor care s-au rugat pentru mine și soțul meu, Mihai , după ce a făcut ce AVC, acum.un an!

Să le răsplătească Domnul, toată dragostea și purtarea de grijă!

Recunoștință Lui Dumnezeu că a călătorit cu mine și că m-a ridicat atunci când credeam că nu pot mai mult!

Recunoștință pentru călătoria aceasta, în care m-am regăsit,  mi-am regăsit vocea și  puterea să spun lucrurilor pe nume și încet, încet să nu-mi mai fie frică!

Recunoștință pentru cum s-au purtat Andrei și Maria, fiul și fiica mea, în toată această perioadă!

Recunoștință pentru vecinii mei," Siamezii", care mi-au fost aproape in primele luni, zi de zi,  după AVC,  când eram speriată de ce o să se întâmple cu noi, de cum vom trăi, cum vom face față...

Mulțumesc celor care ne sunt , încă, aproape și ne poartă în rugăciunile lor!

Domnul să ne întărească și să ne dăruiască, tuturor,  sănătate, recunoștință,  empatie  față de aproapele!

Duminica infricoșatei judecății

	"Cât despre cele jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. Cunoştinţa însă semeţeşte, iar iubirea zideşte.
	Iar dacă i se pare cuiva că cunoaşte ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.
	Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, acela este cunoscut de El."

" Fraților, nu mâncarea ne va așeza înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca, nu ne prisosește, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipsește. Dar vedeți ca nu cumva această libertate a voastră să ajungă poticnire pentru cei slabi."

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

"Zis-a Domnul: Când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. Și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile și-i va despărți pe unii de alții, precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine. Atunci, drepții Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? Sau însetat și Ți-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin și Te-am primit, sau gol și Te-am îmbrăcat? Și când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă: Întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei preamici, Mie Mi-ați făcut. Atunci va zice și celor de-a stânga: Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este pregătit diavolului și îngerilor lui. Căci flămând am fost și nu Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și nu Mi-ați dat să beau; străin am fost și nu M-ați primit; gol, și nu M-ați îmbrăcat; bolnav și în temniță, și nu M-ați cercetat. Atunci vor răspunde și ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu Ți-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu ați făcut unuia dintre acești prea mici, nici Mie nu Mi-ați făcut. Și vor merge aceștia la osândă veșnică, iar drepții la viață veșnică."                            Ev. Matei 25, 31-46

"Chemand dreptii in imparatie, Judecatorul i-a lamurit de indata, de ce El le dadea imparatia lor: "Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa minanc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine." La aceasta lamurire minunata, dreptii au intrebat sovaielnic si cu sfiala, cand L-au vazut pe Imparatul flamand si insetat, gol si bolnav, si cand au facut ei toate astea pentru El. La acestea, Imparatul a dat inca un raspuns minunat: "Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintre-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut."

Toata aceasta lamurire are doua intelesuri: unul de suprafata si unul de adancime. Intelesul de suprafata este limpede pentru toti. Cel care hraneste pe cel flamand, da sa bea celui insetat, imbraca pe cel gol si da adapost celui strain, a facut aceasta Domnului. Cel care cerceteaza pe cei bolnavi sau pe cei din inchisoare, a facut aceasta Domnului. Pentru ca se spune in Vechiul Testament: "Cel ce are mila de sarman imprumuta Domnului si El ii va rasplati fapta lui cea buna." (Pilde 19:17). Domnul ne incearca inimile noastre prin cei care cauta ajutorul nostru. Domnul nu foloseste nimic pentru El de la noi: El nu are nevoie de nimic. Cel care a facut painea nu poate flamanzi, nici Cel care a facut apa nu poate inseta. Cel care imbraca intreaga Sa zidire nu poate fi gol, nici Cel care este izvorul sanatatii nu poate fi bolnav, nici Cel care este Domnul domnilor nu poate fi lipsit de libertate

Dar El cauta ca noi sa facem milostenie, pentru ca, in felul acesta, sa ne inmuiem si sa ne innobilam inimile. In atotputernicia Sa, Dumnezeu poate intr-o clipa sa-i faca pe toti oamenii bogati si indestulati, imbracati si multumiti. Dar El ii lasa pe oameni sa cunoasca foamea si setea, boala, suferinta si saracia pentru doua pricini: mai intai, pentru ca cei care rabda aceste lucruri, isi inmoaie si isi innobileaza inimile si se vor intoarce la Dumnezeu, slavindu-L cu credinta si rugaciune; si in al doilea rand, pentru ca omul poate suferi pentru altii, se poate smeri pentru altii si poate ajunge la intelegerea fratietatii si unitatii tuturor oamenilor de pe pamant, prin Dumnezeul Cel viu, Ziditorul si Facatorul a toate cate se afla pe pamant. Domnul doreste sa avem mila - mila mai presus de orice. Deoarece El stie ca mila este calea prin care se poate reface credinta in Dumnezeu, nadejdea in Dumnezeu si dragostea pentru Dumnezeu." Sf. Nicolae Velimirovici

.

Dumnezeu ne cere să fim empatici, să fim atenți la aproapele nostru, să -i fim aproape, să-l vedem, să-l auzim, să ascultăm. Nu ne întreabă de câte ori ne-am spovedit, de câte ori am fost la biserică, de câte ori am postit...Toate aceste ne sunt de folos, ne ajută să aducem iubirea de aproape , de Hristos în inima noastră dar, nu sunt cele după care vom fi judecați!

"Isus i-a răspuns: „‘Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.’ Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’ În aceste două porunci se cuprind toată Legea și Prorocii."

Matei,  cap. 22, 37-40

"

Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire." Intâia epistolă soborniceasca a Sf.Ap. Pavel, cap. 4 versetul 8  Duminica lăsatului sec de carne, începutul pregătirii pentru  Postul Paștelui. Săptămâna viitoare, numită și săptămâna albă, e dezlegare la ouă, lapte brânză și pește! Miercuri și vineri , nu se ține post în această săptămână. "Important de menționat este faptul că, din ziua de miercuri a săptămânii albe și până în pana în miercurea Săptămânii Mari se rostește rugăciunea Sfântului Efrem Sirul – „Doamne și Stăpânul vieții mele”, însoțită de metanii – o altă formă de familiarizare cu nevoinţa pe care o vom săvârşi de-a lungul întregului post. Săptămâna albă ne mai amintește și de viețuirea primilor oameni în Rai, unde ei nu consumau carne. Consumul cărnii şi al sângelui începe în neamul omenesc abia după momentul căderii în păcat. De aceea, aceste șapte zile sunt și un chip al înălțării, al întoarcerii noastre la starea cea dintâi și în Împărăția Cerurilor. O altă particularitate a acestei perioade este și faptul că, în zilele de miercuri și vineri nu se săvârșește Sfânta Liturghie, fiind zile aliturgice." sursa Doxologia.ro *** Pentru rugăciunile sfinților pomeniți astăzi,  Doamne Iisuse Hristoase,  miluiește-ne pe noi!

Moșii de iarnă

 "Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta cre­dință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gân­­dul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri lumi­noase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată dure­rea, întristarea și sus­­pinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac."

Veșnica lor pomenire!

Duminică binecuvântată!

Ce înțelegi, doare...

 "O relație nu se termină pentru că oamenii nu mai simt nimic unul pentru celălalt. Cel mai tare doare atunci când iubirea încă există doar că nu mai găsește drumul către sufletul celor doi.

Doi oameni care s-au pierdut în tăceri apăsătoare, în oboseală, în reproșuri din ce în ce mai dese, în momente în care unul ar fi avut nevoie de o mână întinsă, iar celălalt nu a mai avut forța să o ofere.

Nu iubirea dispare prima. Dispare conexiunea. O relație se destramă atunci când ea nu se mai simte văzută, iar el nu se mai simte valorizat. Când răbdarea se transformă în retragere, iar vulnerabilitatea în tăcere. Când fiecare își poartă singur luptele, deși altădată le duceau umăr lângă umăr. Așa apar cele două lumi paralele: una a durerii și alta a tăcerii.

Relația se stinge când nu își mai spun „hai să vorbim”, ci doar „nu am chef acum”. Și, încet-încet, doi oameni care păreau a trăi într-o singură lume devin doi oameni care locuiesc în lumi separate. Atât de separate! 

Finalul nu vine din marile greșeli, ci din micile absențe repetate. Devin din ce în ce mai rare „hai să vorbim”, „te aud”, „hai aproape”. Și se înmulțesc zilele în care unul cere atenție, iar celălalt oferă doar prezență fizică, nu și emoțională. Distanța dintre două suflete nu vine cu zgomot. Vine cu pași mici, invizibili.

Nimeni nu pleacă dintr-o relație în care se simte văzut, auzit și dorit. Oamenii pleacă atunci când devin invizibili lângă persoana care ar fi trebuit să-i cunoască cel mai bine. Pleacă atunci când realizează că siguranța emoțională nu mai există.

Așa că, dacă vreți să rămâneți împreună, observați-vă, ascultați-vă și întâlniți-vă și unde unuia îi este greu, nu doar unde celuilalt îi este confortabil. Pentru că nicio relație nu se termină când nu mai există iubire, ci se termină când iubirea rămâne singura pe care vă mai bazați.

Cine înțelege asta învață să iubească diferit data viitoare. Nu doar din instinct, ci conștient, matur, cu prezență reală.

Țineți minte: iubirea nu cere perfecțiune, cere doi oameni dispuși să se întâlnească la mijloc chiar dacă nu este mereu confortabil"

.

Jurnalul unui Adam

Aranjament floral

 Îmi plac florile și până apar florile în  grădină,  îmi fac aranjamente florale  cu flori cumpărate de la Leroy,  Lidl, Kaufland sau Penny. 

Aranjamentul  floral de azi:  iederă,  hortensii și hypoestes trio (Hypoestes phyllostac)

Să vă fie ziua binecuvântată cu frumos!

"Darurile imperfecțiunii" de Brene Brown

"Renunță la cel care crezi că trebuie să fii și acceptă-te așa cum ești"

 "Toţi oamenii au daruri şi talente. Ori de câte ori ne cultivăm aceste înzestrări şi le împărtăşim cu restul lumii, noi dăm sens şi semnificaţie vieţii noastre.

● Nemanifestarea darurilor noastre conduce la o mare apăsare. Cercetarea m-a condus la concluzia că nefolosirea darurilor cu care am venit înzestraţi nu se soldează cu efecte minore asupra vieţii noastre; noi plătim un preţ ridicat pentru acest lucru, sub forma bunăstării noastre fizice şi emoţionale. Atunci când nu ne folosim talentele pentru a cultiva o activitate semnificativă pentru noi, intrăm într-o stare conflictuală. Ne simţim deconectaţi şi apăsaţi de un sentiment de gol interior, de frustrare, resentiment, ruşine, dezamăgire, teamă şi chiar durere sufletească.

● Majoritatea oamenilor care caută conexiuni spirituale îşi petrec prea mult timp privind cerul şi întrebându-se de ce locuieşte Dumnezeu atât de departe de ei. Adevărul este că Dumnezeu trăieşte în interiorul nostru, nu deasupra noastră. Împărtăşirea darurilor şi talentelor cu care am venit înzestraţi cu restul lumii este cea mai puternică sursă de conectare cu Dumnezeu.

● Folosirea darurilor şi talentelor pentru a crea o muncă semnificativă presupune un angajament uriaş, căci în marea majoritate a cazurilor această activitate nu este cea care plăteşte facturile. Unii oameni reuşesc să îşi armonizeze perfect viaţa, folosindu-şi darurile şi talentele în sfera profesiunii lor, fapt care le hrăneşte sufletul, dar le permite inclusiv să îşi câştige traiul. Din păcate, cei mai mulţi dintre oameni nu reuşesc acest lucru. ● Nimeni nu poate defini în locul nostru ce este semnificativ pentru noi. Cultura în care trăim nu ne poate dicta acest lucru. Folosirea darurilor noastre poate presupune lucrul în exteriorul casei, creşterea copiilor, avocatura sau pictura. La fel ca şi darurile şi talentele cu care suntem înzestraţi, semnificaţia este unică pentru fiecare dintre noi.Îndoiala de sine subminează procesul de identificare a darurilor personale şi de împărtăşire a lor cu lumea exterioară. Aşa cum cultivarea şi împărtăşirea talentelor noastre echivalează cu onorarea spiritului nostru şi cu conectarea cu Dumnezeu, îndoiala de sine echivalează cu subminarea credinţei noastre datorită temerilor."

"Lucrul cel mai curajos pe care îl putem face vreodată este să ne asumăm povestea vieții noastre și să ne iubim pe noi înșine de-a lungul acestui proces."

Brené Brown, Darurile imperfecțiunii

Miercurea fără cuvinte- semn de carte croșetat

 Miercurea fără cuvinte este găzduită de Carmen !

Happy WW!

Thuesday 4 - timp la Tv

Dacă e marți, e Thuesday 4 ( https://tuesdaysplace.blogspot.com/2026/02/watching-tv.html )

 1. Dețineți un televizor sau aveți mai multe? Este demodat sau unul dintre noile ecrane late?

Avem un singur televizor, model nou

2. Ce programe îți place să urmărești?

 Imi plac emisiunile de pe Paprica, Vocea Romăniei de pe Protv, filmele de pe Diva...

3. Ai fost vreodată fan al telenovelelor sau serialelor și, dacă da, ce seriale sau telenovele au fost preferatele tale?

Sigur!

Ar fi o listă lungă....Mi- a plăcut, printre primele telenovele văzute, "Sclava Isaura".

Adaptare a romanului omonim al scriitorului Bernardo Guimaraes, telenovela prezintă, de-a lungul celor 100 de episoade, povestea unei sclave care încearcă să scape de stăpânul ei, Leoncio Almeida.

 Apoi, mi-a plăcut  prima telenovelă românească,  "Numai iubirea".

În 2004, pe postul Acasă TV, debuta „Numai iubirea”, prima telenovelă românească, creată de regizorul Iura Luncășu, scenaristul Eugen Patriche și producătoarea generală Ruxandra Ion.

In ultimii ani, urmăresc telenovele(seriale) asiatice(coreene și japoneze) sau turcești.

4. Există un personaj TV care îți iese în evidență și, dacă da, ce îl face special sau demn de remarcat?

Imi plac Pavel Bartoș si Smiley, in emisiunile de divertisment de la Protv

***

"Nu au timp pentru că au televizor, de pildă. Se uită la televizor ore întregi și când să se roage zece minute li se pare mult. [...] Să facă cumva, ca înainte de a se angaja la altceva, să își facă rugăciunile și după aceea să se uite unde vrea să se uite." Părintele Teofil Părăian

Recomandare film :"Even If This Love Disappears from the World Tonight"

"Chiar dacă această dragoste dispare în seara asta” este un film coreean tandru și emoționant despre o elevă de liceu ale cărei amintiri se resetează în fiecare dimineață și un băiat care alege să o iubească oricum. Curios să afli ce se întâmplă cu protagoniștii Seo-yoon și Jae-won și dacă dragostea poate supraviețui chiar și atunci când amintirile se estompează?

 „Chiar dacă această dragoste dispare în seara asta” este o adaptare a romanului japonez bestseller „Konya”, „Sekai Kara Kono Koi ga Kietemo” de Ichijo Misaki, care s-a vândut în peste 1,3 milioane de exemplare în întreaga lume. Povestea îi urmărește pe Han Seo-yoon, o tânără care suferă de o afecțiune mintală, și pe Kim Jae-won, băiatul care îi umple în liniște zilele cu căldură, sens și continuitate.

Filmul prezintă o distribuție de ansamblu condusă de Choo Young-woo în rolul lui Kim Jae-won și Shin Shi-ah în rolul lui Han Seo-yoon. Distribuția secundară îi include pe Jo Yoo-jung în rolul lui Choi Ji-min și Jo Han-chul în rolul tatălui lui Jae-won.

Filmul coreean este regizat de Kim Hye-young, marcând un alt pas semnificativ în cariera sa în continuă evoluție. După ce a lucrat ca regizor asistent la filme de succes precum Twenty (2015) și Extreme Job (2019), Kim Hye-young și-a făcut debutul regizoral cu It's Okay! (2023). Cu Even If This Love Disappears Tonight , ea aduce o sensibilitate reținută, ancorată emoțional, unei povești modelate mai degrabă de intimitate decât de spectacol."

sursă https://www.lifestyleasia.com/bk/entertainment/streaming/even-if-this-love-disappears-tonight-ending-explained/

                                                    văzut pe Netflix

"Nu cred că eram pregătită pentru cum mă va face filmul ăsta să mă simt. Chiar dacă această dragoste dispare, diseară începe atât de ușor încât aproape uiți să-ți păzești inima și poate că acesta este scopul. Te lasă să te simți confortabil, te lasă să zâmbești, te lasă să crezi... și apoi îți amintește cu blândețe cât de fragile sunt cu adevărat dragostea și memoria.

Ceea ce m-a atins cel mai mult a fost cât de normal se simțea totul. Conversațiile, micile obiceiuri, felul în care dragostea crește fără declarații mărețe. Pare ceva ce i se poate întâmpla oricui și de aceea doare atât de mult. Nu plângi pentru că se întâmplă ceva dramatic, plângi pentru că înțelegi.

Au fost momente când pur și simplu am stat acolo simțindu-mă grea pentru că emoțiile păreau prea reale. Frica de a fi uitată, efortul de a-mi aminti, promisiunea liniștită de a iubi oricum, toate acestea rămân cu tine. Acest film nu-ți grăbește lacrimile, le merită."

Când s-a terminat, nu aveam chef să vorbesc. Am stat doar pe generic, gândindu-mă la cum unele povești de dragoste nu sunt menite să dureze pentru totdeauna, dar totuși contează profund. Acesta este unul dintre acele filme care lasă amprentă, nu tare, ci cu blândețe.

Dacă ți-a plăcut vreodată să știi că s-ar putea să doară... acest film te va înțelege."

Respir, cred și merg mai departe

 Îmi plac zilele de weekend, diminețile în care e atâta liniște!

Imi place să fac plimbări scurte sau lungi, depinde de starea mea de sănătate sau de ce treburi am de făcut!

Mi-am gasit mereu liniștea în plimbările acestea, care nu duc nicăieri, dar in care sufletul are timp să se așeze, mintea se eliberează de stresul cotidian și ochii se desfăta cu priveliștea.

Ai  ce zice că intr-o zi rece, ploioasă,  cețoasă n-ai prea avea de ce să te bucuri...Respir,  apoi, aud câteva păsările care fac conversație dis de dimineață. 

Trec pe lângă grădini în care e încă, iarnă dar, în unele au început să apară ghioceii,  timide tulpini de narcise, zambile.

Din când in când, mai trece o bătrânică sau un bătrân, cu căruțul,  spre supermarketurile din zonă.Ei se trezesc devreme!

Și pașii lor sunt nesiguri, adesea ii văd triști,  îngândurați și oftând. 

Apoi, mai trece câte o mașină și apreciez șoferii care reduc viteza ca să nu te stropească sau cei care, te văd că nu ai pe unde să mergi pe trotuar, fiind nevoit să mergi pe stradă și nu claxonează insistent.

Pentru acea jumătate de oră de plimbare,  mut dominanta de pe grijile de acasă,  pe frumusețea acestei lumi. Și respir!

Acasă,  adesea, mi se pare că rămân fără aer.De aici și atacurile mele de panică!

Respir de 20-30 de ori, profund( cum m-a învățat  doamn dr. cardiolog) și apoi, mă întorc acasă,  la toate lucrurile care așteaptă rezolvare, la fiica mea care vrea să mă îmbrățișeze când se trezește ca un semn de recunoștință că încă trăiesc,  la soțul meu, care are încă,  nevoie de prezența mea.

Și pot să continui să le fiu de folos atât timp cât nu uit să am grijă,  puțin, și de mine!

Nu e egoism, e doar singurul mod în care sunt șanse mari să nu cedez, psihic și fizic!

Luați-vă timp să vă conectați cu cine sunteți,  cu ce mai simțiți!

Conectați-vă cu oameni care au bucuria de a trăi!

Suntem veșnic cârtitori și de aceea e important sa întâlnești oameni,  care în ciuda greutăților vieții,  au bucurie și recunoștință pentru toate darurile primite de la Dumnezeu. 

****

"Oare nu este aceasta chiar esența păcatului? Oare nu ne adresăm și noi lui Dumnezeu la fel de direct precum fiul mai mic din Evanghelie, dar cu aceeași cruzime naivă, pretinzând de la Dumnezeu tot ceea ce ne poate El dărui: sănătate, putere trupească, inspirație, minte sclipitoare, tot ceea ce putem fi și tot ceea ce putem avea, pentru a primi acestea de la El și a le risipi, uitând cu totul de El și părăsindu-l? Oare nu cumva și noi, din nou și din nou, săvârșim această crimă spirituală împotriva atât a lui Dumnezeu, cât și a aproapelui nostru – copii și părinți, soți și soții, prieteni și rude, colegi de școală și de serviciu? Oare nu cumva ne purtăm de parcă Dumnezeu și aproapele sunt aici doar pentru scopul de a ne sluji și a ne da roadele vieții lor, da, chiar ale vieții lor, deși ei nu au nici o importanță pentru noi?"

Ips Antonie de Suroj, predică la Pilda întoarcerii fiului risipitor