"Există iubiri care nu mai seamănă cu iubirea, ci cu foamea. Omul nu mai spune: „Te iubesc”, ci, fără să-și dea seama, spune: „Am nevoie de tine ca să pot exista.” De aici vin frica de abandon, gelozia, controlul, verificarea, neliniștea când celălalt întârzie sau tace. Și ceea ce părea iubire începe să devină robie.
Dependența afectivă nu cere doar prezență, ci confirmare continuă: „Spune-mi că mă iubești. Arată-mi că nu pleci. Dovedește-mi că am valoare.” Dar niciun om nu poate umple la nesfârșit un gol care s-a format mult mai adânc. Cu cât celălalt este folosit ca leac, cu atât relația obosește și se îmbolnăvește.
Vindecarea începe când omul nu mai cere altuia să-i fie Dumnezeu. Când învață să iubească fără să posede, să rămână fără să se agațe, să primească fără să cerșească. Rugăciunea, adevărul, Spovedania și uneori terapia pot reașeza această foame. Iubirea sănătoasă nu spune: „Fără tine nu exist.” Spune: „Te iubesc fără să mă pierd pe mine.”
MaicaSiluana
Noapte cu pace!
