Miercurea fără cuvinte- cerul de la fereastra mea

 

Miercurea fără cuvinte este găzduită de Carmen!

Fiți binecuvântați!

Pavecernița cea Mare

''Dumnezeule, spre ajutorul meu la aminte! Doamne, să-mi ajuți mie grăbește-Te!'' psalmul 69

Azi, 24 februarie, se face pomenirea Sf.  Cuvios Petroniu de la Podromu.

Cuviosul Petroniu Tănase (1914-2011) a fost membru al mişcării „Rugul Aprins”, stareţ al Schitului Românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos, dar şi unul din marii duhovnici români. A fost canonizat de Patriarhia Ecumenică la 31 august 2025.

"Părintele loanichie de la mănăstirea athonită Simonos Petras spune: „Părintele Petroniu de la Prodromu îmbina per­fect dragostea cu asceza şi nevoinţa cu blândeţea. Până acum câţiva ani, Părintele Petroniu se ruga la priveghere stând toată noaptea în picioare, de seara până dimineaţa. Când îngenun­chea era o adevărată binecuvântare”.

(Părintele Petroniu de la Prodromu, ediție îngrijită de Preot Constantin Coman și Costion Nicolescu , Editura Bizantină!)

***

''Pavecerniţa Mare este una dintre slujbele specifice Postului Mare, fiind săvârşită în toate zilele, cu mici excepţii (zilele de sâmbătă şi duminică, când se face Pavecerniţa Mică; miercuri şi vineri în săptămâna a cincea a postului; miercuri, joi şi vineri în Săptămâna Sfintelor Pătimiri). Pavecerniţa este o slujbă de mulţumire pentru ziua care tocmai se încheie, dar şi o rugăciune de cerere pentru trecere în pace a nopţii care urmează. În timpul Postului Mare, predomină săvârşirea Pavecerniţei Mari, având un accentuat caracter de pocăinţă, mai ales în primele patru zile din săptămâna întâi a postului, când se combină cu citirea Canonului Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Majoritatea citirilor, rugăciunilor şi cântărilor au un caracter penitenţial (Psalmul 50, troparele de umilinţă, rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, rugăciunea lui Mănase, rugăciunea Sfântului Mardarie ş.a.), trezind în adâncul sufletului o pocăinţă curată şi luminată de nădejdea mântuirii.

"O astfel de slujba oficiata in aceasta perioada in bisericile de parohie este Pavecernița, una din cele șapte Laude zilnice ale Bisericii Ortodoxe. Pavecernița este o slujba de seara ce este săvârșită îndeosebi in mănăstiri și la catedralele chiriarhale, după cina, iar in unele biserici de enorie, imediat după Vecernie. Pavecernița mai este cunoscută si sub numele "după-cinare” sau "noptanda”. Tipicul bisericesc si Triodul arata ca aceasta rânduială se săvârșește începând cu ora 16.00 ("ceasul al zecelea din zi”) încheind ciclul slujbelor divine de seara.

In unele mănăstiri si catedrale, Pavecernita se săvârșește in tinda (nartex, pronaos), ca toate laudele mici, aducându-se acolo sfeșnicele sau chiar la chilie de către fiecare monah in parte. In bisericile de enorie se săvârșește de obicei in naos.

Slujba Pavecerniței cunoaste doua forme: Pavecernița mică si Pavecernița mare. Ambele rânduieli le găsim in carte de cult numita Ceaslov."

"Initial a existat o singura rânduială, cea numita astăzi Pavecernița mare, singura de care pomenește Tipicul Sfântului Sava. Chiar daca nu este o slujbă întru totul specifica perioadei Triodului, Pavecernița Mare are, in acesta perioada, câteva particularități: in prima săptămâna din Postul Mare se săvarsește Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul unit cu Pavecernița Mare. Acesta este împărtit in patru fragmente fiind citit de luni pana joi cate unul. Canonul cel Mare se va citi integral in miercurea din săptămâna a cincea din Postul Mare. Tot in cadrul Pavecerniței Mari, in timpul Postului Mare, este spusa Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul.

Pavecernița mare se săvârsește in toate zilele din Postul Mare afara de sâmbete și duminici și afară de miercuri și vineri din săptămâna a cincea a Postului, precum si miercuri si vineri din Săptămâna Patimilor.

Pavecernița mare se mai oficiază in mănăstiri si in zilele de marți si joi seara in săptămâna brânzei, ca o anticipare a rânduielilor Postului Mare. De asemenea, se mai săvârșește si in ajunul Nașterii Domnului, al Bobotezei, la Buna Vestire. In aceste cazuri Pavecernița mare se face unita cu Litia praznicului respectiv. Înlocuind Vecernia praznicului care s-a săvârșit dimineața, fiind unita cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare (ajunul Crăciunului, Boboteaza) ori cu Liturghia Darurilor (Buna Vestire) ' 

Sursă Crestinortodox.ro

"Slujba Pavecernitei s-a dezvoltat din rugaciunea de multumire pe care credinciosii o aduceau lui Dumnezeu, in particular, inainte de culcare, inca din primele trei secole ale istoriei crestine, precum se vede din recomandarea pe care o face de ex. Clement Alexandrinul in secolul III: "E sfant lucru sa multumim lui Dumnezeu pentru toate, inainte de a merge la culcare, caci ne-am bucurat de bunatatea si iubirea Lui de oamneni, incat sa mergem la somn cu Dumnezeu in suflet”. In secolul al IV-lea Eusebiu de Cezareea amintea deja a saptea lauda zilnica de rugaciune, ce se savarsea intre masa de seara si culcare.

In apus, Pavecernita este consemnata ca oficiu manastiresc incepand cu sec. al VI-lea.

Pavecernita este o slujba de multumire pentru ziua care tocmai se incheie dar si o rugaciune de cerere pentru trecere in pace a noptii care urmeaza.

De asemenea, randuiala are un caracter de pocainta. Citirile, rugaciunile, cantarile, toate au un caracter penitential (Psalmul 50, rugaciuni de umilinta, rugaciunea Sfantului Efrem Sirul, rugaciunea lui Manase, rugaciunea Sfantului Mardarie).

Cei 6 psalmi de la inceputul Pavecernitei mari reprezinta un fel de paralela cu exapsalmul de la inceputul Uterniei. De o remarcabila frumusete poetica si mistica sunt cele doua cantari caracteristice Pavecernitei mari: cantarea lui Isaia ("Cu noi este Dumnezeu”) si "Doamne al Puterilor, fii cu noi”. Amandoua se canta antifonic, alternativ, precum in Biserica veche.

Rugaciunile care se citesc alternativ in fata icoanelor imparatesti la Sfarsitul Pavecernitei sunt specifice pentru exprimarea scopului Pavecernitei ca slujba de cerere la inceputul noptii. ("Nespurcata Neintinata” a lui Pavel din Amoreon), "Si ne da noua, Stapane, celor ce mergem spre somn” a monahului savait Antiochus, rugaciunea "Nadejdea mea este Tatal” - atribuita Sfantului Ioanichie cel Mare)

Raportata la istoria vietii pamantesti a Mantuitorului, Pavecernita, impreuna cu rugaciunile celor ce merg spre somn, ne aminteste de pogorarea Mantuitorului, cu sufletul, la iad, dupa moartea Sa cu trupul, spre a dezlega din robia mortii sufletele dreptilor."

***

"Zis-a Domnul: Luați aminte ca faptele dreptății voastre să nu le faceți înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altfel, nu veți avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și pe ulițe, ca să fie slăviți de oameni; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Tu, însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns, iar Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. Iar când te rogi, nu fi ca fățarnicii, cărora le place, prin sinagogi și pe la colțurile piețelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. Când vă rugați, nu spuneți multe, ca păgânii, căci ei cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultați. Deci nu vă asemănați lor, că știe Tatăl vostru cele de care aveți trebuință, mai înainte ca să cereți voi de la El. Deci voi așa să vă rugați: Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău; vie împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi; și ne iartă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel-viclean. Că a Ta este Împărăția și puterea și slava în veci. Amin!"   Ev. Matei, cap 6, 1-13

Canonul cel Mare- pocăinţă și iertare

" Fii mie milostiv, strig Ţie ca şi vameşul; Mântuitorule, curăţeşte-mă; că nimeni din cei din Adam n-au greşit Ţie, ca mine.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Nici lacrimi, nici pocăinţă nu am, nici umilinţă; ci Tu însuţi acestea, Mântuitorule, dăruieşte-mi-le, ca un Dumnezeu.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Uşa Ta să nu mi-o închizi atunci, Doamne, Doamne! Ci să o deschizi mie, celui ce mă pocăiesc către Tine.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!

Iubitorule de oameni, Cel ce voieşti ca toţi să se mântuiască, Tu mă cheamă şi mă primeşte ca un bun, pe mine cel ce mă pocăiesc."

              Canonul cel Mare al  Sf. Andrei Criteanul

"Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. 

Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, robului Tău.

Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin."

Rugaciune Sf. Efrem Sirul 

Post binecuvântat și o săptămănă cu pace și timp de rugăciune!

"Doamne al puterilor, fii cu noi..."

 Duminica izgonirii lui Adam din Rai (a Lăsatului sec de brânză)

"....îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos și grija de trup să nu o faceți spre pofte. Primiți-l pe cel slab în credință fără să-i judecați gândurile. Unul crede că poate să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume. Cel ce mănâncă să nu disprețuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă; fiindcă Dumnezeu l-a primit. Cine ești tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, fiindcă Domnul are putere ca să-l facă să stea."

Apostolul zilei

"Postul, asemenea iertării, face parte din exercițiul auto-limitării. Importanța lui se vede atunci când, încercând pentru prima dată să postim, simțim că nu ne este chiar confortabil. El reprezintă un exercițiu de voință, un semn că „toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate de folos”, așa cum spunea Sfântul Apostol Pavel (1 Cor. 6,12)."

Sursă: Doxologia.ro

Săptămână trecută,  am lăsat sec de carne, împreună cu Daniela și Cristian!

Am făcut,  împreună,  pentru prima dată,  Raclette!😋

****

Recunoștință pentru această binecuvântare pe care o avem să ne vedem cu oameni care sunt în spațiul acesta, tainic, al Bisericii!

Recunoștință pentru toate darurile primite de la Domnul, pentru răbdarea și purtarea de grijă a celor cărora le suntem dragi!

Recunoștință pentru oamenii care ne sunt de ajutor, în diferitele noastre probleme de sănătate sau cele casnice (cineva se oferă să ne ducă la duhovnic, astfel, ajunge și soțul meu la biserică...Altcineva,  vine și ne montează o balustradă, atât de necesară, acum, soțului meu...Un vecin, mă invită să mergem cu mașina,  la cumpărături...Un prieten, ne duce la spital...)

Domnul să le răsplătească dragostea și purtarea lor de grijă!

***

"Doamne al puterilor fii cu noi, că pe altul afară de Tine, ajutor întru necazuri nu avem, Doamne al puterilor, milu­­ie­şte-ne pe noi!”

Post binecuvântat!

Să ne iertăm unii pe alții, ca și Tatăl nostru, care este în ceruri, se ne ierte nouă greșelile noastre!

Miercurea fără cuvinte _ zăpadă ca în copilărie

 

Miercurea fără cuvinte este găzduită de Carmen !

Happy WW!

recomandare film

 JAY KELLY,  este un film de comedie-dramă din 2025, regizat de Noah Baumbach și scris de Baumbach și Emily Mortimer. Distribuția filmului îi include pe George Clooney, Adam Sandler, Laura Dern și Billy Crudup.

 "Jay Kelly" este un studiu despre un bărbat aflat în mijlocul unei crize de personalitate, care își face griji că nu are una, ci doar personalitățile pe care i le-au conferit personaje fictive și gloria celebrității. Este un film profund meta, un film care folosește ca fundament ceea ce știm despre starul său,  George Clooney , unul dintre puținii actori principali care pot coexista în același cadru  cu imagini ale unor legende precum Paul Newman și Marcello Mastroianni, iar ideea nu o respingem imediat. Clooney știe câte ceva despre imposibilitatea de a merge prin spațiile publice fără a fi asaltat și, se presupune, despre cât de mult viața unui actor îi îndepărtează pe oameni de alte lucruri din viața lor, cum ar fi prietenii și familia.

Pentru povestea unui tip dispus să se adune pentru prima dată după ani de zile, este un scenariu excesiv de curat, care prea des îi permite vedetei de top să interpreteze idei în loc de un personaj. Dar există suficiente aspecte care să-i placă pentru a ierta un film a cărui ambiție își depășește limitele, atât prin unele dintre idei, cât și prin distribuția secundară impecabilă, în special o altă interpretare fantastică a lui Adam Sandler .

Jay Kelly” începe cu personajul titular (Clooney) care își finalizează cea mai recentă producție , în timp ce Baumbach și co-scenaristul său  Emily Mortimer  (care are și ea un rol mic) își schițează minunat cei doi actori principali prin intermediul operei lor . Kelly pare să acceseze ceva real în timp ce filmează scena morții emoționale a personajului său. Totuși, există o nesiguranță actoricească dedesubt, mai ales când îi cere regizorului său asigurarea dacă ar trebui să încerce din nou. Între timp, managerul lui Jay, Ron (Sandler), folosește același ton pentru a-l consola pe Jay pe care tocmai l-am auzit folosindu-l cu fiica sa la telefon. Pentru Ron, Jay este aproape ca un alt copil, cineva ale cărui nevoi sunt prioritizate față de ale sale și ale cărui nesiguranțe trebuie alinate. Ar putea fi chiar copilul preferat al lui Ron. El este cel care plătește facturile.

O serie de evenimente zguduie ritmul filmărilor și al covoarelor roșii ale lui Jay Kelly (și, prin extensie, pe cel al lui Ron). Mai întâi, Jay descoperă că fiica sa, Daisy (Grace Edwards), pleacă în vară, vara pe care credea că o vor petrece împreună. Ea pleacă în nordul Italiei, unde, întâmplător, are loc un festival de artă la care Jay trebuia să primească un omagiu. Jay va fi singur, iar mai târziu descoperim că are o relație la limită cu fiica sa mai mare, Jessica ( Riley Keough , atât de fenomenală în doar câteva scene). Va fi singur, deși, într-o scenă amuzantă și repetitivă în care lui Jay îi servesc băuturi de către asistenți tăcuți după ce insistă că este mereu singur, „vedeta singură” este diferită de a ta sau a mea.

https://www.rogerebert.com/reviews/jay-kelly-film-review-2025

La finalul vieții, când începe să apună soarele vieții noastre, ne întrebăm dacă am ales corect drumul pe care l-am străbătut, pentru care am renunțat la familie, la prieteni...Am fost prinși  in vâltoarea vieții, ne-am sacrificat totul pentru a ne împlini o dorință, apoi, alta...Dorințele noastre i-au exclus pe cei dragi? Unde am fost când fiului nostru dorea să-i citești o poveste ?Unde am fost când fiica noastră era respinsă la grădi, pentru că nu purta haine de firmă sau pentru că nu avea părinți bogați, cunoscuți?

Când ajungi să înțelegi că nimic nu contează dacă ești singur, regretele sunt dureroase, dar inutile!

Ai alergat să-ți împlinești visele, ai vrut să fii mai bun ca părintele tău care te-a respins. Dar, la final, constați că ai dat greș. Ai recunoștiință  pentru cel sau cea care  ți-a rămas aproape, te-a sprijinit, ți-a dăruit timp , ascultându-te sau aducându-ți alinare, dându-ți curaj să mergi mai departe când totul părea că se prăbușește in jurul tău! 

Cât nu e prea târziu, reparați ce se mai poate repara din relațiile cu cei dragi, părinți, frați, surori, fii și fiice, prieteni și colegi, care sunt parte din viața voastră!

Un an de la AVC...

 Recunoștință pentru oamenii care mi-au fost aproape în acest an dificil din viața noastră!

Recunoștință celor care s-au rugat pentru mine și soțul meu, Mihai , după ce a făcut ce AVC, acum.un an!

Să le răsplătească Domnul, toată dragostea și purtarea de grijă!

Recunoștință Lui Dumnezeu că a călătorit cu mine și că m-a ridicat atunci când credeam că nu pot mai mult!

Recunoștință pentru călătoria aceasta, în care m-am regăsit,  mi-am regăsit vocea și  puterea să spun lucrurilor pe nume și încet, încet să nu-mi mai fie frică!

Recunoștință pentru cum s-au purtat Andrei și Maria, fiul și fiica mea, în toată această perioadă!

Recunoștință pentru vecinii mei," Siamezii", care mi-au fost aproape in primele luni, zi de zi,  după AVC,  când eram speriată de ce o să se întâmple cu noi, de cum vom trăi, cum vom face față...

Mulțumesc celor care ne sunt , încă, aproape și ne poartă în rugăciunile lor!

Domnul să ne întărească și să ne dăruiască, tuturor,  sănătate, recunoștință,  empatie  față de aproapele!

Duminica infricoșatei judecății

	"Cât despre cele jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. Cunoştinţa însă semeţeşte, iar iubirea zideşte.
	Iar dacă i se pare cuiva că cunoaşte ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.
	Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, acela este cunoscut de El."

" Fraților, nu mâncarea ne va așeza înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca, nu ne prisosește, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipsește. Dar vedeți ca nu cumva această libertate a voastră să ajungă poticnire pentru cei slabi."

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

"Zis-a Domnul: Când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. Și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile și-i va despărți pe unii de alții, precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine. Atunci, drepții Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? Sau însetat și Ți-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin și Te-am primit, sau gol și Te-am îmbrăcat? Și când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă: Întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei preamici, Mie Mi-ați făcut. Atunci va zice și celor de-a stânga: Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este pregătit diavolului și îngerilor lui. Căci flămând am fost și nu Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și nu Mi-ați dat să beau; străin am fost și nu M-ați primit; gol, și nu M-ați îmbrăcat; bolnav și în temniță, și nu M-ați cercetat. Atunci vor răspunde și ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu Ți-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu ați făcut unuia dintre acești prea mici, nici Mie nu Mi-ați făcut. Și vor merge aceștia la osândă veșnică, iar drepții la viață veșnică."                            Ev. Matei 25, 31-46

"Chemand dreptii in imparatie, Judecatorul i-a lamurit de indata, de ce El le dadea imparatia lor: "Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa minanc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine." La aceasta lamurire minunata, dreptii au intrebat sovaielnic si cu sfiala, cand L-au vazut pe Imparatul flamand si insetat, gol si bolnav, si cand au facut ei toate astea pentru El. La acestea, Imparatul a dat inca un raspuns minunat: "Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintre-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut."

Toata aceasta lamurire are doua intelesuri: unul de suprafata si unul de adancime. Intelesul de suprafata este limpede pentru toti. Cel care hraneste pe cel flamand, da sa bea celui insetat, imbraca pe cel gol si da adapost celui strain, a facut aceasta Domnului. Cel care cerceteaza pe cei bolnavi sau pe cei din inchisoare, a facut aceasta Domnului. Pentru ca se spune in Vechiul Testament: "Cel ce are mila de sarman imprumuta Domnului si El ii va rasplati fapta lui cea buna." (Pilde 19:17). Domnul ne incearca inimile noastre prin cei care cauta ajutorul nostru. Domnul nu foloseste nimic pentru El de la noi: El nu are nevoie de nimic. Cel care a facut painea nu poate flamanzi, nici Cel care a facut apa nu poate inseta. Cel care imbraca intreaga Sa zidire nu poate fi gol, nici Cel care este izvorul sanatatii nu poate fi bolnav, nici Cel care este Domnul domnilor nu poate fi lipsit de libertate

Dar El cauta ca noi sa facem milostenie, pentru ca, in felul acesta, sa ne inmuiem si sa ne innobilam inimile. In atotputernicia Sa, Dumnezeu poate intr-o clipa sa-i faca pe toti oamenii bogati si indestulati, imbracati si multumiti. Dar El ii lasa pe oameni sa cunoasca foamea si setea, boala, suferinta si saracia pentru doua pricini: mai intai, pentru ca cei care rabda aceste lucruri, isi inmoaie si isi innobileaza inimile si se vor intoarce la Dumnezeu, slavindu-L cu credinta si rugaciune; si in al doilea rand, pentru ca omul poate suferi pentru altii, se poate smeri pentru altii si poate ajunge la intelegerea fratietatii si unitatii tuturor oamenilor de pe pamant, prin Dumnezeul Cel viu, Ziditorul si Facatorul a toate cate se afla pe pamant. Domnul doreste sa avem mila - mila mai presus de orice. Deoarece El stie ca mila este calea prin care se poate reface credinta in Dumnezeu, nadejdea in Dumnezeu si dragostea pentru Dumnezeu." Sf. Nicolae Velimirovici

.

Dumnezeu ne cere să fim empatici, să fim atenți la aproapele nostru, să -i fim aproape, să-l vedem, să-l auzim, să ascultăm. Nu ne întreabă de câte ori ne-am spovedit, de câte ori am fost la biserică, de câte ori am postit...Toate aceste ne sunt de folos, ne ajută să aducem iubirea de aproape , de Hristos în inima noastră dar, nu sunt cele după care vom fi judecați!

"Isus i-a răspuns: „‘Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.’ Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’ În aceste două porunci se cuprind toată Legea și Prorocii."

Matei,  cap. 22, 37-40

"

Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire." Intâia epistolă soborniceasca a Sf.Ap. Pavel, cap. 4 versetul 8  Duminica lăsatului sec de carne, începutul pregătirii pentru  Postul Paștelui. Săptămâna viitoare, numită și săptămâna albă, e dezlegare la ouă, lapte brânză și pește! Miercuri și vineri , nu se ține post în această săptămână. "Important de menționat este faptul că, din ziua de miercuri a săptămânii albe și până în pana în miercurea Săptămânii Mari se rostește rugăciunea Sfântului Efrem Sirul – „Doamne și Stăpânul vieții mele”, însoțită de metanii – o altă formă de familiarizare cu nevoinţa pe care o vom săvârşi de-a lungul întregului post. Săptămâna albă ne mai amintește și de viețuirea primilor oameni în Rai, unde ei nu consumau carne. Consumul cărnii şi al sângelui începe în neamul omenesc abia după momentul căderii în păcat. De aceea, aceste șapte zile sunt și un chip al înălțării, al întoarcerii noastre la starea cea dintâi și în Împărăția Cerurilor. O altă particularitate a acestei perioade este și faptul că, în zilele de miercuri și vineri nu se săvârșește Sfânta Liturghie, fiind zile aliturgice." sursa Doxologia.ro *** Pentru rugăciunile sfinților pomeniți astăzi,  Doamne Iisuse Hristoase,  miluiește-ne pe noi!