Cat de aproape suntem de Dumnezeu?

Cat de aproape suntem de Dumnezeu?
Familia,profesia sau pasiunile ne aduc mai aproape de cer?
Vedem in intamplarile vietii lectii de smerenie, de pocainta, de daruire totala in bratele Lui Hristos,de milostenie?
Cat de aproape de Dumnezeu ne-a adus acest post?
Nu cumva,cei mai multi dintre noi,ne-am risipit in valtoarea vietii si n-am apucat sa "gustam"din dulceata unui post adevarat?!
De cate ori mi-am aplecat genunchii spre rugaciune?
Cate fapte bune si placute lui Dumnezeu am facut?
Mi-am iubit si iertat pe cei apropiati?
Am invatat sa iert ceea ce pare de neirtat?
Acum, ca si altadata,am gustat din "amagirea"vietii si n-am trait postul ca pe o perioada de pocainta,de smerenie, de iubire.
Se apropie perioada patimilor si ma rog sa am mai multa aplecare catre rugaciune,catre suflet ca sa pot gusta din Hristos la sarbatoarea Invierii.
Bucurati-va si va intristati! Vine perioada deniilor:daruiti acest timp Domnului care pe toate  ni le daruieste!

De ce mi-am facut blog...

Am tacut mult timp,am uitat ani multi de pasiunile, visele mele.
N-am avut timp sau n-am putut sa invat sa zbor cu aripile deshise larg spre Dumnezeu!
M-am mintit,m-am ascuns in lucrurile cotidiene, m-am zbatut sa traiesc intr-o lume care nu ma vroia,langa oameni care mi-au pus fiinta intr-un sablon fara sa-mi  vada sufletul,durerile mele...dorul meu de libertate spre cunoastere.
M-am temut sa spun ce doresc...
Azi, dupa un timp de "crestere" duhovniceasca, m-am intors catre lume si vreau sa inmultesc talantii care mi s-au dat.Vreau sa port in mine firea Mariei si a Martei, surorile lui Lazar!
Vreau sa ma regasesc in rugaciunile si-n dragostea pentru Hrisos a  Mariei Egipteanca!
Am tacut!
Mi-am facut acest blog pentru a-mi "expune" sufletul.pentru a construi relatii de prietenie,pentru a impartasi cu "aproapele" meu visele,ideile,cuvintele_picaturi de suflet!