Unele povești se scriu greu, cu migală, răbdare și pasiune!
Povestea păturii mele de toamnă a început în septembrie și speram s-o finalizez până pe 1 noiembrie!
Dar, cum timpul meu e împărțit între purtarea de grijă a casnicilor mei( un soț care a făcut AVC și de 9 luni e in recuperare,fata în an terminal, la liceu și un fiu), gospodărie, doctori și...pasiunile mele!
Am numit această pătură :" Toamnă călătoare", pentru că cele 168 de pătrate au fost lucrate în mijloace de transportat, pe holul unor clinici medicale, în stații de Stb, în parc...
Și povestea se apropie , încet de final!
Am făcut această călătorie croșetată, adesea, alături de prietena mea, Daniela Lazăr , de la care a și pornit" ispita" pentru acest proiect!
Micile șezători ,întâlnirile matinale sau de seară, singure sau cu alte domnițe , au așezat, pe croșetă fire colorate și emoții, povești, amintiri!
Uneori, acest mod de a petrece, puțin, timpul cu lucrul de mână în compania altor oameni, ajută sufletul și mintea să trăiască câteva momente de tihnă, în tot haosul din jur!
În toată durerea pe care o simți!
Mulțumesc, Daniela !🤗😘
Uneori , ajutorul nu vine din a dărui bani sau lucruri necesare...Uneori, ajutorul vine din a fi ...împreună! ÎMPREUNĂ! Din a bea o ceașcă de cafea sau o cană de ceai! Din a merge împreună la biserică! Din a ne ruga unul pentru celălalt!
