O zi obișnuită

 Dimineață a plouat, în câteva reprize!

Apoi, soarele a câștigat bătălia cu norii!

La prânz, am ieșit cu soțul meu, în curte să ne bucurăm de razele soarelui și de trandafirii care își etalează frumusețea! Am savurat și câte o înghețată cu lime și zmeură! 

Puțină fericire! 

                                        

În pauzele dintre multele treburi de făcut, am croșetat , puțin. 

Am adus și în casă parfumul trandafirilor și al garofițelor!

Și masa pare festivă! Ne-am bucurat toți  trei de atmosfera aceasta de ...aproape vară!

Aseară, am văzut un film pe Netflix , " In Her Shoes". Filmul se termină cu o ceremonie de nuntă.

Sora miresei recită câteva versuri de E.E. Cummings. Mi- au plăcut!

„Port inima ta cu mine (o port în inimă) Nu sunt niciodată fără ea (oriunde
merg și tu te duci, draga mea; și orice face doar eu este opera ta, draga mea)
Nu mă tem de nicio soartă (căci tu ești soarta mea, dulceața mea) Nu vreau nicio lume (căci frumoasă ești lumea mea, adevărata mea)
și tu ești, orice a însemnat întotdeauna o lună și orice va cânta mereu un soare, ești tu,

aici este cel mai adânc secret pe care nimeni nu îl știe
(aici este rădăcina rădăcinii și mugurele mugurelui și cerul cerului unui copac numit viață; care crește
mai sus decât poate spera sufletul sau mintea poate ascunde)
și aceasta este minunea care desparte stelele

Eu port inima ta (o port în inimă)”
- EE Cummings

  

      Noapte cu pace, oameni frumoși!

Seară de poezie

"Despre Dumnezeu nu poţi vorbi decât aşa:  

îl întrupezi în floare şi-l ridici în palme,

îl prefaci  în gând şi-l tăinuieşti în suflet,

îl asemeni c-un izvor şi-l laşi să-ţi curgă lin

peste picioare,

îl prefaci în soare şi-l aduni cu ochii,

îl închipui om şi-l rogi să  vie-n sat,

unde-l aşteaptă toate visurile omeneşti."

                                   Lucian Blaga

Apus de soare în Bragadiru, Ilfov!

Seară de poezie...

 Rugăciunea 

                    de Nichita Stănescu 

Iartă-mă şi ajută-mă şi spală-mi ochiul şi întoarce-mă cu faţa spre invizibilul răsărit din lucruri. 

Iartă-mă şi ajută-mă şi spală-mi inima şi toarnă-mi aburul sufletului, printre degetele tale.

 Iartă-mă şi ajută-mă şi ridică de pe mine trupul cel nou care-mi apasă şi-mi striveşte trupul cel vechi. 

Iartă-mă şi ajută-mă şi ridică de pe mine îngerul negru care mi-a îndurerat caracterul.

Cine moare

"Moare câte puțin cine se transformă in sclavul

obisnuinței, urmând in fiecare zi aceleași 

traiectorii; cine nu-și schimbă existența; cine nu

riscă sa construiască ceva nou; cine nu vorbește cu

oamenii pe care nu-i cunoaște.

Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru.

Moare câte puțin cine evită pasiunea, cine preferă 

negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui

vârtej de emoții, acele emoții care învață ochii să strălucească,

oftatul să surâdă și care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puțin cine nu pleacă atunci cand este

nefericit in lucrul său; cine

nu riscă certul pentru incert pentru a-și indeplini un vis; cine

nu-și permite măcar o dată in viață să nu asculte sfaturile

"responsabile". Moare câte puțin cine nu călătorește; cine nu

citește; cine nu ascultă muzică; cine nu caută harul din el însuși.

Moare câte puțin cine-și distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat

Moare câte puțin cine-și petrece zilele plangandu-și de mila și 

detestând ploaia care nu mai încetează. Moare câte puțin cine

abandonează un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu întreabă 

de frică să nu se facă de râs și cine nu răspunde chiar dacă 

cunoaște intrebarea. Evităm moartea câte puțin, amintindu-ne

intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul

fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face să cucerim o

fericire splendidă. Totul depinde de cum o trăim... Daca va fi să te

infierbanți, infierbântă-te la soare Dacă va fi să înșeli,

inșeala-ți stomacul. Daca va fi să plângi, plânge de bucurie. Dacă va

fi sa minți, minte in privinta vârstei tale. Daca va fi să furi, fură 

o sărutare. Daca va fi să pierzi, pierde-ți frica. Daca va fi să simți 

foame, simte foame de iubire. Dacă va fi să dorești să fii fericit,

dorește-ți in fiecare zi..."

Pablo Neruda

O săptămână binecuvântată cu curaj, energie, sănătate și recunoștință!

 

Vină împărțită

Uneori dragostea nu e de ajuns.

Uneori este nevoie de mai mult decât un sărut

sau un apel surpriză.

Adesea a dori nu este suficient.

Suntem piese din același puzzle

Dar nu ne potrivim

Vorbim aceeași limbă

Dar nu ne înțelegem.

Împărțim același pat

dar ce folos

dacă dormim pe perne diferite.

Uneori dragostea nu e de ajuns

a iubi,

și mai e nevoie de ceva

pentru o viață împreună,

ceva ce nici tu, nici eu, nu

știm ce este,

exact.

Mihai Gane

Sursa: Pinterest

Fericire

" Cât timp te-avânţi spre fericire,

vei fi mereu nefericit

chiar dac-apuci ce ţi-ai dorit.

Cât timp te plângi de păgubire,

încerci, ratezi, iar şanse-ţi dai,

ai doar speranţe, pace n-ai.

Dar când din minte o să-ţi piară

tot ce-ai dorit şi ai visat,

şi nu mai speri ca alteori,

atunci, cu inima uşoară,

cu sufletul despovărat,

începi să zbori."

                                    Hermann Hesse,traducere de Paul Abucean

Sursa :Pinterest

 Fă-ți timp

"Fă-ți timp să te gândești,

pentru că aceasta este adevărata forță a omului.

Fă-ți timp să citești,

deoarece aceasta este însăși baza înțelepciunii.

          Fă-ți timp să te rogi, căci  

aceasta este cea mai mare putere de pe pământ.

Fă-ți timp să râzi,

pentru că râsul este muzica sufletului.

Fă-ți timp pentru a dona,

deoarece ziua este prea scurtă pentru a fi egoist.

Fă-ți timp să iubești și să fii iubit,

este privilegiul dat de Dumnezeu.

Fă-ți timp să fii iubitor,

aceasta este calea spre fericire.

Fă-ți timp să trăiești!"

                     Pablo Neruda

Sursa: Pinterest

Definția unui strigăt

 

"Ţi-aş spune ceva,
despre noi,
despre zăpada de-afară,
despre dragostea mea.
Ţi-aş spune ceva,
orice,
numai să nu crească iarba tăcerii între noi.
Ţi-aş spune ceva,
ce-ai ştiut,
sau ce ştiu,
dar a-nceput să crească iarba tăcerii între noi
şi s-au rătăcit sunetele din cuvântul târziu."

Octavian Paler

Sursă foto: net

Despre prietenie

Prietenul – este răspunsul dat nevoilor voastre.
El este ogorul pe care îl semănaţi cu dragoste şi îl seceraţi din recunoştinţă,
El este căminul şi masa voastră,
Fiindcă la el veniţi, asemenea flămânzilor, căutându-l pentru oaza de linişte.

Când prietenul îşi descoperă gândul, nu vă înclinaţi spre „nu”-ul sinelui vostru, nici nu-i refuzaţi acel „da” aşteptat,
Iar când este închis în el, inima voastră nu încetează a-i asculta inima;
Pentru că în prietenie, toate gândurile, toate dorinţele, toate aşteptările se nasc în tăcere şi se împart într-o bucurie mută.
Nu vă întristaţi când vă despărţiţi de prietenul vostru;
Fiindcă tot ceea ce preţuiţi cel mai mult la el, vă poate fi mai limpede în absenţa-i, precum pentru alpinist muntele apare mai desluşit văzut din depărtarea câmpiei;
Şi nu aflaţi alt ţel în prietenie decât adâncirea în spirit.
Pentru că dragostea care caută altceva decât revelaţia propriului mister, nu mai e dragoste, ci-i ca o plasă în care, aruncată fiind, cade doar ceea ce-i de prisos.

Tot ce aveţi mai bun în voi înşivă pentru prietenul vostru să fie;
Dacă el trebuie să cunoască refluxul mareei voastre, atunci să cunoască şi fluxul;
Şi la ce-i bun prietenul dacă îl căutaţi doar spre pierdere de vreme?
Căutaţi-l întotdeauna pentru a vă trăi cu adevărat clipele,
Fiindcă-i rostul lui să vă umple nevoile, dar nu şi vidul din voi,
Şi în desfătarea prieteniei, domnească râsul şi bucuriile împărtăşite.
Pentru că în roua măruntelor lucruri inima îşi află dimineaţa şi prospeţimea.”

Khalil Gibran

Avem timp pentru toate

 

Să dormim, să alergăm în dreapta și-n stânga,
să regretăm c-am greșit și să greșim din nou,
sa-i judecam pe alții și să ne absolvim pe noi înșine,
avem timp să citim și să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm dupa-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta - murim.
Am învăţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă!!
Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească
tot ce poţi face este să fii o persoană iubită.
Restul.. depinde de ceilalţi.
Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie
altora s-ar putea să nu le pese.
Am învăţat că durează ani să câştigi încredere
şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi.
Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă
ci PE CINE ai.
Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul cca. 15 minute
după aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva.
Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facă
ci cu ceea ce poţi tu să faci.
Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor
ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva.
Am învăţat că oricum ai tăia
orice lucru are două feţe.
Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde
s-ar putea să fie ultima oară când ii vezi.
Am învăţat că poţi continua încă mult timp
după ce ai spus că nu mai poţi.
Am învăţat că EROI sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie

indiferent de consecinţe.
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc
dar nu ştiu s-o arate.
Am învăţat că atunci când sunt supărat am dreptul să fiu supărat
dar nu am dreptul să fiu şi rău.
Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă
iar asta este valabil şi pentru iubirea adevărată.
Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu
nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.
Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten
oricum te va răni din când în când,
iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii
cateodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi.
Am învăţat că indiferent cât de mult suferi,
lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea
dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii.
Am învăţat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc
şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc.
Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc
şi nu faptele sale.
Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru
şi pot vedea ceva total diferit.
Am învăţat că indiferent de consecinţe
cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă.
Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore
de către oameni care nici nu te cunosc.
Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat
când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.
Am învăţat ca scrisul ca şi vorbitul
poate linişti durerile sufleteşti.
Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult
îţi sunt luaţi prea repede..
Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama
unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.
Am învăţat să iubesc
ca să pot să fiu iubit.

Octavian Paler 

De dor

"Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam. "
Nichita Stanescu"Cantec de dor"

Multumesc, Doamne!

                         Lauda
                                   Nichifor Crainic

Tu, cel ce te ascunzi în eterna-ti amiază
Si lumea o spânzuri în haos de-o rază,
Metanie ție, Părinte.
Izvod nevăzut al văzutelor linii,
Mă scalzi și pe mine în unda luminii
Un mugur de carne fierbinte.

Sunt duh invălit în năluca de humă,
Sunt om odrăslit dintr-un tată și-o mumă,
Dar sunt nerăspunsa-ntrebare.
Ce glas destoinic să-mi spuna-ncotro e
Oceanul de somn ce icnind fără voie
M-a-mpins si pe mine-n mișcare?

Nici maica nu știe ce tainică normă
Imi dete din carnea-i vremelnica formă,
Neant inflorit în minune.
Căci toate izvoadele umbrelor noastre
Roiesc mai presus de arhangheli și astre
Din veșnica ta-nțelepciune.

In ceruri, Părinte, sunt abur în aburi
Si-asemeni cu apa ce-ngheata pe jgheaburi
Prind coajă de carne din spațiu.
Tu cugeti, se naste; voiesti si durează;
Respiri și-nfloreste; iubești si vibrează
De-adâncul luminii nesațiu.

De tine mi-e foame, de tine mi-e sete,
Fac dâră de umbră acestei planete
Cu spuma de soare pe creste;
Și-n saltul credintei gustând veșnicia,
Din pulberea lumii îmi strig bucuria
Că sunt intru Cel care este!

Puzderii de stele ascunse-n amiază,
Făpturile-n tine de-a pururi dureaza
Si-n spațiu vremelnic colindă.
A fi, bucurie eternă si sfantă!
O vrajă a toata lumina rasfrantă
De-a gloriei tale oglindă.

 trandafiri din frunze de platan 

"Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruiește-ne nouă sănătate și viață ferită de toată răutatea și ne întărește cu Duhul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor, cu bucurie să slăvim prea­sfânt numele Tău în veci. Amin."

Cerul in luna martie

"Am obosit sa ma nasc din idee,
Am obosit sa nu mor -
Mi-am ales o frunza,
Iata din ea ma voi naste,
Dupa chipul si asemanarea ei, usor
Seva racoroasa o sa ma patrunza
Si nervurile îmi vor fi fragede moaste;
De la ea o sa învat sa tremur, sa cresc,
Si de durere sa ma fac stralucitoare;
Apoi sa ma desprind de pe ram
Ca un cuvânt de pe buze.
În felul acela copilaresc
În care
Se moare
La frunze. " Ana Blandiana, Am obosit

                            

Tăcere

      Zorica Latcu

Cuvintele, pe care nu le-am spus,
Sunt tot atâtea trepte ce coboară,
Cu sufletul tot mai adânc m-am dus,
Pe treptele tăcerii ca pe-o scară.
Ca-ntr-un cuprins de peşteră boltit,
M-am coborât în lumea nerostirii,
Şi-n cutele de piatră i-am gătit,
Acolo-n fund, un ascunziş Iubirii.
Cuvintele pe care nu le-am spus,
Sunt tot atâtea trepte de tăcere:
Adânc în mine, mai adânc m-am dus,
Acolo, unde orice vorbă piere.
De-acolo, din limanul necuprins,
Din lumea fără mal a nerostirii,
Pe treptele tăcerii s-au prelins
Din ascunziş, luminile iubirii.