Lunea curata 

Primăvara venea întotdeauna însoţită de cele șapte săptămâni de liniște. Un popas al trupului, un răgaz al sufletului. Perioada postului avea reguli simple și respectate cu sfințenie, dăruite unui scop: țineai post să nu ți se strâmbe gura, să nu mori „încuiat”, să fete iapa mânji frumoşi sau să scapi grădina de furnici…

Începea cu Lunea Curată sau Spolocania. Era ziua care te pregătea pentru cele 7 săptămâni de opreliști… În ziua asta lungă, se spălau vasele, mesele, bucătăria, soba, vatra, ușile, dulapurile - și al totului tot. Uneori bunicul se oprea la cârciumă și bea ceva mai mult în Lunea Curată, ca să ardă urmele de carne și de rău. Mătușa Cuțu, care-l mai ajuta la treburi, de necaz, înăcrea borșul și-l îngropa în putină (trebuia chiar să tragă pe cineva de păr să fie necazul mare și acreala bună).

Pentru ca n-am “lesie” pentru curatat vase, profit de lunea curata cat sa va recomand cel mai bun detergent :)

Tărâțea de grau oparit 

Pe vremuri sticlele de ulei, apa sau bere erau la fel . Detergentul era un lux!

Lunea curată cu tot ce inseamna curatenie, ne punea intru “inceput bun” 

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să ținem rânduiala postului, împreună!

Text preluat de la o enoriașă a bisericii Sf.Voievozi,  București!