Octombrie

Plouă, bate vântul și soarele a uitat să apară, azi, pe cerul toamnei mele.

Am avut o zi plină,  dar, printre picături,  am croșetat la păturică ( pe care o lucrez în tandem, cu prietena mea, Daniela ) și 

 am făcut câteva fotografii , când mă întorceam de la cumpărături.

 După aproape 8 luni, reînvăț să privesc natura când merg, să fac fotografii și să nu mă mai simt vinovată.

Vinovată că eu pot face asta ,dar, soțul meu nu.

După cele 2 accidente vasculare cerebrale, recuperarea lui este lentă și uneori , mi se pare, că nu face nici un progres. 

E încă, dependent de mine: să-i dau medicamentele,  să-l spăl,  să-i dau să mănânce,  să- l scot la plimbare sau să facem exerciții. 

După rutina cu el,  trebuie să mă  ocup singură,  de casă: cumpărături,  curățenie,  reparații,  facturi, gătit,  copil în ultimul an de liceu...

Slavă Domnului,  pentru oamenii care ne-au ajutat în această perioadă! Recunoștință pentru cei care ne poartă în rugăciunile lor! Domnul să le dăruiască toate cele de folos duhovnicesc!

Dar, e toamnă! 

Anotimpul meu de suflet!

În fundal, aud Nicu Alifantis cu " Emoție de toamnă " și picăturile de ploaie care cad pe acoperișul terasei.

În casă, e cald și ceaiul cu arome de scorțișoară,  făcut de fiica mea, mă face să visez, puțin,  la toate toamnele care mi s-au strecurat în suflet, la frunzele pictate, la prima mea iubire,  din liceu...

Câte amintiri!

Nostalgii!

Vă fie seara liniștită și în casă căldurică!

Weekend minunat, oameni frumoși!