"Tu, cel ce te ascunzi în eterna-ti amiază
Si lumea o spânzuri în haos de-o rază,
Metanie ție, Părinte.
Izvod nevăzut al văzutelor linii,
Mă scalzi și pe mine în unda luminii
Un mugur de carne fierbinte.
Sunt duh invălit în năluca de humă,
Sunt om odrăslit dintr-un tată și-o mumă,
Dar sunt nerăspunsa-ntrebare.
Ce glas destoinic să-mi spuna-ncotro e
Oceanul de somn ce icnind fără voie
M-a-mpins si pe mine-n mișcare?
Nici maica nu știe ce tainică normă
Imi dete din carnea-i vremelnica formă,
Neant inflorit în minune.
Căci toate izvoadele umbrelor noastre
Roiesc mai presus de arhangheli și astre
Din veșnica ta-nțelepciune.
In ceruri, Părinte, sunt abur în aburi
Si-asemeni cu apa ce-ngheata pe jgheaburi
Prind coajă de carne din spațiu.
Tu cugeti, se naste; voiesti si durează;
Respiri și-nfloreste; iubești si vibrează
De-adâncul luminii nesațiu.
De tine mi-e foame, de tine mi-e sete,
Fac dâră de umbră acestei planete
Cu spuma de soare pe creste;
Și-n saltul credintei gustând veșnicia,
Din pulberea lumii îmi strig bucuria
Că sunt intru Cel care este!
Puzderii de stele ascunse-n amiază,
Făpturile-n tine de-a pururi dureaza
Si-n spațiu vremelnic colindă.
A fi, bucurie eternă si sfantă!
O vrajă a toata lumina rasfrantă
De-a gloriei tale oglinda."
Nichifor Crainic, "Laudă"
Recunoscătoare pentru binecuvântările care se revarsă asupra casei noastre!
Recunoscătoare pentru vecinii care au disponibilitatea de a ajuta!
Weekend binecuvântat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu