Apoi, imi place foarte mult metoda Montessori pentru edcuatia celor mici...si mari!
Povestea mea, dorul meu de joacă si dragoste pentru toată făptura a inceput pe la 13 ani...Si de atunci, tot incerc să mă joc,să intelg rostul meu, să iubesc si să-mi asum deciziile!
Am pornit, cu Maria, fetița mea, drumul spre cunoastrea acasă.Am avut, la un moment dat, șansa nesperată(dar Dumnezeu îți dă ceea ce ceri!), de a lucra sau mai exact, de a mă juca intr-un spatiu montessorian!
Am plantat cateva semințe in cateva suflete minunate...Am făcut voluntariat de câte ori am putut!
Îmi place să mă dăruiesc! Îmi place să înmulțesc talanții care mi s-au dat!
Așa a început colaborarea mea cu doamna Pavel,învătătoarea Mariei, de la o școală tradițională.
Omul sfințește locul!
Am început să colaborez cu doamna invățătoare si cu ajutorul unor părinții, reușim să dăruim copiiilor noștri șansa de a învâța ..prin joacă!
Nu este ușor! Dar știu că merită tot efortul meu,pentru mine, fetița mea, pentru colegii ei minunați și pentru o Doamnă extraordinară!
Vă mulțumesc in suflet, Doamna Pavel!
Săptămâna aceasta am învâțat despre circuitul apei in natură și am început călătoria din carte spre noi insine, cu Paddington.
Multumesc, Camelia,http://www.micatelierdecreatie.ro/, pentru toate postările minunate din care
m-am inspirat, adesea...Multumesc mămicilor dedicate pruncilor lor, de la care am luat adesea, puterea să merg mai departe pe acest drum și să scot la iveală din mine, abilități și energii nebănuite....
Si " cireașa de pe tort" a fost cartea de la editura Usborne, cumpărată de la Adina, http://www.miculcititor.ro/
"Mai mult sau mai puţin, toate păcatele de moarte ne îndepărtează de copil, pentru că el, în comparaţie cu noi, nu este numai o fiinţă pură, ci are în el calităţi ascunse, misterioase, pe care noi adulţii, în general, nu la putem vedea, dar trebuie să credem în existenţa lor."
Maria Montessori în Copilul, fiinţă divină, dar neînţeleasă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu