Și simt timpul scurgându-se prin trupu-mi obosit
Făcând drumuri spre paradisul părăsit
Vibrând de tainice frumuseți
..............................................
Sunt templu vieții mele prăbușit
In fața clipelor de rugăciune
Și simt cum timpul mă răpune
De lângă tot ce am iubit...
...............................................
Poezie peresonala din "Caietul cu vise"...scriu aceste rânduri cu speranța ca nu e prea târziu ză-mi crească aripi pentru Zbor!
Foto 1999 cand , mai speram
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu