Ce înțelegi, doare...

 "O relație nu se termină pentru că oamenii nu mai simt nimic unul pentru celălalt. Cel mai tare doare atunci când iubirea încă există doar că nu mai găsește drumul către sufletul celor doi.

Doi oameni care s-au pierdut în tăceri apăsătoare, în oboseală, în reproșuri din ce în ce mai dese, în momente în care unul ar fi avut nevoie de o mână întinsă, iar celălalt nu a mai avut forța să o ofere.

Nu iubirea dispare prima. Dispare conexiunea. O relație se destramă atunci când ea nu se mai simte văzută, iar el nu se mai simte valorizat. Când răbdarea se transformă în retragere, iar vulnerabilitatea în tăcere. Când fiecare își poartă singur luptele, deși altădată le duceau umăr lângă umăr. Așa apar cele două lumi paralele: una a durerii și alta a tăcerii.

Relația se stinge când nu își mai spun „hai să vorbim”, ci doar „nu am chef acum”. Și, încet-încet, doi oameni care păreau a trăi într-o singură lume devin doi oameni care locuiesc în lumi separate. Atât de separate! 

Finalul nu vine din marile greșeli, ci din micile absențe repetate. Devin din ce în ce mai rare „hai să vorbim”, „te aud”, „hai aproape”. Și se înmulțesc zilele în care unul cere atenție, iar celălalt oferă doar prezență fizică, nu și emoțională. Distanța dintre două suflete nu vine cu zgomot. Vine cu pași mici, invizibili.

Nimeni nu pleacă dintr-o relație în care se simte văzut, auzit și dorit. Oamenii pleacă atunci când devin invizibili lângă persoana care ar fi trebuit să-i cunoască cel mai bine. Pleacă atunci când realizează că siguranța emoțională nu mai există.

Așa că, dacă vreți să rămâneți împreună, observați-vă, ascultați-vă și întâlniți-vă și unde unuia îi este greu, nu doar unde celuilalt îi este confortabil. Pentru că nicio relație nu se termină când nu mai există iubire, ci se termină când iubirea rămâne singura pe care vă mai bazați.

Cine înțelege asta învață să iubească diferit data viitoare. Nu doar din instinct, ci conștient, matur, cu prezență reală.

Țineți minte: iubirea nu cere perfecțiune, cere doi oameni dispuși să se întâlnească la mijloc chiar dacă nu este mereu confortabil"

.

Jurnalul unui Adam