Suferinta lor e si a mea

Prietena mea,Ionica a ramas singura cu 4 copii! Sotul, a plecat obosit si deznadajduit!
Frustrat si infuriat! A plecat lasand toata grija copiilor in seama sotiei...Ionica de 2 zile n-a mai putut manca si nu mai are lapte sa-si alapteze pruncul de 6 luni. Fetita cea mare nu vrea sa mai aude cuvantul "tata". Sunt speriati!
N-au bani, sunt pe punctul de a fi izgoniti ...
Mi-e greu sa scriu despre deznadejdea si durerea acestei familii! Durerea lor este si a mea!
M-a durut sufletul cand mi-a spus ce s-a intamplat! Ma doare sufletul pentru copiii acestia  traumatizati si raniti in adancul lor in sentimentele pentru "mama" si "tata".
Ma doare nepasarea noastra la suferintele celorlalti!
Ma intristeaza neputinta noastra de a darui, de a fi alaturi de cei care striga dupa ajutor...Nu auzim, nu vedem! Problemele noastre sunt mai "grave"!
Pentru cei care au confortul asigurat e greu sa inteleaga ce inseamna sa trebuiasca sa te muti, cu patru copii, fara nici un sprijin financiar si moral. E greu sa intelegi durerea acestei femei, crucea pe care trebuie s-o poarte!
Numai cine gusta din suferinta stie sa oblojeasca alte rani!
Va  rog, daruiti si Domnul o sa va rasplateasca darul!