"Atitudinea unui om fata de aproapele sau e un indiciu sigur cu privire la treapta cunoasterii harului si de sine insusi la care a ajuns acesta
Cel care, pe de o parte, a incercat in sine insusi intensitatea pe care o pot atinge suferintele sufletului omenesc cand este despartit de lumina vietii dumnezeisti,si care, pe de alta parte, a cunoscut ce este omul cand este in Dumnezeu, acela stie ca orice om are o valoare vesnica nepieritoare, mai de pret decat tot restul lumii; cunoaste demnitatea omului, stie ca fiecare "dintre acesti mai mici" e scump inaintea lui Dumnezeu. Si astfel niciodata nu se va ivi in el nici cel mai mic gand criminal, niciodata nu-si va ingadui sa-l vatame pe aproapele sau, nici sa-l supere.
Cine " crede numai", cine n-a incercat in sine insusi decat o usoara atingere a harului si cine nu "presimte" inca limpede viata vesnica, acela se ferste de a mai pacatui pe masura iubirii lui pentru Dumnezeu. Dar iubirea sa e departe de a fi desavarsita si isi poate supara fratele.
Dar omul care, fara sa gandeasca la ceilalti, le pricinuieste nedreptate "din interes" si pentru "avantajul propriu", care planuieste sau comite crime cu premeditare, acela fie se aseamana unei fiare salbatice si in forul sau launtric e constient ca duce o viata animalica, ca nu crede in invierea spre viata vesnica, fie s-a angajat pe cale unei spiritualitati demonice.
....Cine ramane in har vede harul si in ceilalti, dar cine nu simte harul in el nu-l vede nici in altii."Viata si invatatura staretului Siluan Athonitul scrise de ucenicul sau, arhimandritul Sofronie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu