Miercurea fără cuvinte- semn de carte croșetat

 Miercurea fără cuvinte este găzduită de Carmen !

Happy WW!

Thuesday 4 - timp la Tv

Dacă e marți, e Thuesday 4 ( https://tuesdaysplace.blogspot.com/2026/02/watching-tv.html )

 1. Dețineți un televizor sau aveți mai multe? Este demodat sau unul dintre noile ecrane late?

Avem un singur televizor, model nou

2. Ce programe îți place să urmărești?

 Imi plac emisiunile de pe Paprica, Vocea Romăniei de pe Protv, filmele de pe Diva...

3. Ai fost vreodată fan al telenovelelor sau serialelor și, dacă da, ce seriale sau telenovele au fost preferatele tale?

Sigur!

Ar fi o listă lungă....Mi- a plăcut, printre primele telenovele văzute, "Sclava Isaura".

Adaptare a romanului omonim al scriitorului Bernardo Guimaraes, telenovela prezintă, de-a lungul celor 100 de episoade, povestea unei sclave care încearcă să scape de stăpânul ei, Leoncio Almeida.

 Apoi, mi-a plăcut  prima telenovelă românească,  "Numai iubirea".

În 2004, pe postul Acasă TV, debuta „Numai iubirea”, prima telenovelă românească, creată de regizorul Iura Luncășu, scenaristul Eugen Patriche și producătoarea generală Ruxandra Ion.

In ultimii ani, urmăresc telenovele(seriale) asiatice(coreene și japoneze) sau turcești.

4. Există un personaj TV care îți iese în evidență și, dacă da, ce îl face special sau demn de remarcat?

Imi plac Pavel Bartoș si Smiley, in emisiunile de divertisment de la Protv

***

"Nu au timp pentru că au televizor, de pildă. Se uită la televizor ore întregi și când să se roage zece minute li se pare mult. [...] Să facă cumva, ca înainte de a se angaja la altceva, să își facă rugăciunile și după aceea să se uite unde vrea să se uite." Părintele Teofil Părăian

Recomandare film :"Even If This Love Disappears from the World Tonight"

"Chiar dacă această dragoste dispare în seara asta” este un film coreean tandru și emoționant despre o elevă de liceu ale cărei amintiri se resetează în fiecare dimineață și un băiat care alege să o iubească oricum. Curios să afli ce se întâmplă cu protagoniștii Seo-yoon și Jae-won și dacă dragostea poate supraviețui chiar și atunci când amintirile se estompează?

 „Chiar dacă această dragoste dispare în seara asta” este o adaptare a romanului japonez bestseller „Konya”, „Sekai Kara Kono Koi ga Kietemo” de Ichijo Misaki, care s-a vândut în peste 1,3 milioane de exemplare în întreaga lume. Povestea îi urmărește pe Han Seo-yoon, o tânără care suferă de o afecțiune mintală, și pe Kim Jae-won, băiatul care îi umple în liniște zilele cu căldură, sens și continuitate.

Filmul prezintă o distribuție de ansamblu condusă de Choo Young-woo în rolul lui Kim Jae-won și Shin Shi-ah în rolul lui Han Seo-yoon. Distribuția secundară îi include pe Jo Yoo-jung în rolul lui Choi Ji-min și Jo Han-chul în rolul tatălui lui Jae-won.

Filmul coreean este regizat de Kim Hye-young, marcând un alt pas semnificativ în cariera sa în continuă evoluție. După ce a lucrat ca regizor asistent la filme de succes precum Twenty (2015) și Extreme Job (2019), Kim Hye-young și-a făcut debutul regizoral cu It's Okay! (2023). Cu Even If This Love Disappears Tonight , ea aduce o sensibilitate reținută, ancorată emoțional, unei povești modelate mai degrabă de intimitate decât de spectacol."

sursă https://www.lifestyleasia.com/bk/entertainment/streaming/even-if-this-love-disappears-tonight-ending-explained/

                                                    văzut pe Netflix

"Nu cred că eram pregătită pentru cum mă va face filmul ăsta să mă simt. Chiar dacă această dragoste dispare, diseară începe atât de ușor încât aproape uiți să-ți păzești inima și poate că acesta este scopul. Te lasă să te simți confortabil, te lasă să zâmbești, te lasă să crezi... și apoi îți amintește cu blândețe cât de fragile sunt cu adevărat dragostea și memoria.

Ceea ce m-a atins cel mai mult a fost cât de normal se simțea totul. Conversațiile, micile obiceiuri, felul în care dragostea crește fără declarații mărețe. Pare ceva ce i se poate întâmpla oricui și de aceea doare atât de mult. Nu plângi pentru că se întâmplă ceva dramatic, plângi pentru că înțelegi.

Au fost momente când pur și simplu am stat acolo simțindu-mă grea pentru că emoțiile păreau prea reale. Frica de a fi uitată, efortul de a-mi aminti, promisiunea liniștită de a iubi oricum, toate acestea rămân cu tine. Acest film nu-ți grăbește lacrimile, le merită."

Când s-a terminat, nu aveam chef să vorbesc. Am stat doar pe generic, gândindu-mă la cum unele povești de dragoste nu sunt menite să dureze pentru totdeauna, dar totuși contează profund. Acesta este unul dintre acele filme care lasă amprentă, nu tare, ci cu blândețe.

Dacă ți-a plăcut vreodată să știi că s-ar putea să doară... acest film te va înțelege."

Respir, cred și merg mai departe

 Îmi plac zilele de weekend, diminețile în care e atâta liniște!

Imi place să fac plimbări scurte sau lungi, depinde de starea mea de sănătate sau de ce treburi am de făcut!

Mi-am gasit mereu liniștea în plimbările acestea, care nu duc nicăieri, dar in care sufletul are timp să se așeze, mintea se eliberează de stresul cotidian și ochii se desfăta cu priveliștea.

Ai  ce zice că intr-o zi rece, ploioasă,  cețoasă n-ai prea avea de ce să te bucuri...Respir,  apoi, aud câteva păsările care fac conversație dis de dimineață. 

Trec pe lângă grădini în care e încă, iarnă dar, în unele au început să apară ghioceii,  timide tulpini de narcise, zambile.

Din când in când, mai trece o bătrânică sau un bătrân, cu căruțul,  spre supermarketurile din zonă.Ei se trezesc devreme!

Și pașii lor sunt nesiguri, adesea ii văd triști,  îngândurați și oftând. 

Apoi, mai trece câte o mașină și apreciez șoferii care reduc viteza ca să nu te stropească sau cei care, te văd că nu ai pe unde să mergi pe trotuar, fiind nevoit să mergi pe stradă și nu claxonează insistent.

Pentru acea jumătate de oră de plimbare,  mut dominanta de pe grijile de acasă,  pe frumusețea acestei lumi. Și respir!

Acasă,  adesea, mi se pare că rămân fără aer.De aici și atacurile mele de panică!

Respir de 20-30 de ori, profund( cum m-a învățat  doamn dr. cardiolog) și apoi, mă întorc acasă,  la toate lucrurile care așteaptă rezolvare, la fiica mea care vrea să mă îmbrățișeze când se trezește ca un semn de recunoștință că încă trăiesc,  la soțul meu, care are încă,  nevoie de prezența mea.

Și pot să continui să le fiu de folos atât timp cât nu uit să am grijă,  puțin, și de mine!

Nu e egoism, e doar singurul mod în care sunt șanse mari să nu cedez, psihic și fizic!

Luați-vă timp să vă conectați cu cine sunteți,  cu ce mai simțiți!

Conectați-vă cu oameni care au bucuria de a trăi!

Suntem veșnic cârtitori și de aceea e important sa întâlnești oameni,  care în ciuda greutăților vieții,  au bucurie și recunoștință pentru toate darurile primite de la Dumnezeu. 

****

"Oare nu este aceasta chiar esența păcatului? Oare nu ne adresăm și noi lui Dumnezeu la fel de direct precum fiul mai mic din Evanghelie, dar cu aceeași cruzime naivă, pretinzând de la Dumnezeu tot ceea ce ne poate El dărui: sănătate, putere trupească, inspirație, minte sclipitoare, tot ceea ce putem fi și tot ceea ce putem avea, pentru a primi acestea de la El și a le risipi, uitând cu totul de El și părăsindu-l? Oare nu cumva și noi, din nou și din nou, săvârșim această crimă spirituală împotriva atât a lui Dumnezeu, cât și a aproapelui nostru – copii și părinți, soți și soții, prieteni și rude, colegi de școală și de serviciu? Oare nu cumva ne purtăm de parcă Dumnezeu și aproapele sunt aici doar pentru scopul de a ne sluji și a ne da roadele vieții lor, da, chiar ale vieții lor, deși ei nu au nici o importanță pentru noi?"

Ips Antonie de Suroj, predică la Pilda întoarcerii fiului risipitor

Duminica întoarcerea fiului risipitor

Am visat mulți ani la duminicile când toți sunt acasă,  nimeni nu se mai grăbește și în casă, e miros de pâine ,abia scoasă din cuptor sau de scovergi, plăcinte sau gogoși...Azi, m-am trezit cu acest gând: să fac  ceva ce pot și împărți.

Să ne luăm obiceiul de a da ceva de pomană când mergem la biserică,  ca un gest de recunoștință pentru pâinea ( toate celelalte...bunătăți) pe care o avem, mereu, pe  masă!

O parte din gogoși au fost dăruite cu drag!

Azi, pentru prima oară, la aproape un an de zile de când a făcut AVC,  soțul meu a fost la biserică.

Săptămâna aceasta a fost cu multe ispite, dar și cu bucurii nesperate. Soțul meu s-a spovedit și împărtășit! Să-i fie de folos duhovnicesc!

"Fraților, toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva. Bucatele sunt pentru pântece și pântecele pentru bucate și Dumnezeu va nimici și pe unul și pe celelalte. Trupul însă nu e pentru desfrânare, ci pentru Domnul, și Domnul este pentru trup. Iar Dumnezeu, Care a înviat pe Domnul, ne va învia și pe noi, prin puterea Sa. Oare nu știți că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos, le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum! Sau nu știți că cel ce se alipește de desfrânată este un singur trup cu ea? «Că vor fi – zice Scriptura – cei doi un singur trup». Iar cel ce se alipește de Domnul este un duh cu El. Fugiți de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârși omul, este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării, păcătuiește în însuși trupul său. Sau nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, Care este în voi, pe Care-L aveți de la Dumnezeu și că voi nu sunteți ai voștri? Pentru că ați fost răscumpărați cu preț! Slăviți, deci, pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. "    

 Ap. I Corinteni 6, 12-20

"...Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: Tată, am greșit la cer și înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argații tăi. Și, ridicându-se, a venit la tatăl său. Dar, încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său și i s-a făcut milă și, alergând, a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat. Atunci i-a zis fiul: Tată, am greșit la cer și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Iar tatăl a zis către slugile sale: Aduceți degrabă haina lui cea dintâi și-l îmbrăcați și dați inel în mâna lui și încălțăminte în picioarele lui; apoi, aducând vițelul cel îngrășat, înjunghiați-l ca, mâncând, să ne veselim, căci acest fiu al meu mort era și a înviat, pierdut era și s-a aflat. Și au început să se veselească. Iar fiul cel mare era la țarină. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit cântece și jocuri. Atunci, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea. Iar ea i-a spus: Fratele tău a venit și tatăl tău a înjunghiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit sănătos. Și el s-a mâniat și nu voia să intre; dar tatăl lui, ieșind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, de atâția ani îți slujesc și niciodată n-am călcat porunca ta. Și mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el vițelul cel îngrășat Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna ești cu mine și toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim și să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era și a înviat pierdut era și s-a aflat."

Evanghelia după  Luca 15, 11-32:

"După sinaxarul lui Nichifor Calist, aceasta duminica a fost instituita de Sfinții Părinți pentru ca păcătoșii sa nu cadă in deznădejde „văzându-se pe ei înșiși” si dându-și seama de îndepărtarea lor, ci să dobândească curaj trecând la „practica” efectivă a căinței și a virtuților legate de ea cu certitudinea că Dumnezeu le va da milostenia Sa venind in întâmpinarea tuturor celor ce se pocăiesc fierbinte."

Săptămână binecuvântată,  oameni frumoși!

Recomandare film

 Casă dulce casă este o comedie romantică din 2002, regizată de Andy Tennant. În rolurile principale apar Reese Witherspoon, Josh Lucas, și Patrick Dempsey. Filmul a fost lansat pe 27 septembrie 2002 

IUBIREA O GASESTI ACOLO UNDE AI UITAT SA CAUTI.

"Reese Witherspoon interpreteazã rolul lui Melanie Carmichael, o creatoare de modã din pretentiosul New York, cãruia toate îi merg de minune. Melanie este pe cale sã dea lovitura cea mare dupã ce se trezeste logoditã cu cel mai dorit, vînat si disputat burlac din metropolã. În calea fericirii ei stã o micã piedicã: fata ascunde cîteva secrete, printre care Jake (Josh Lucas), un soț cu care s-a cãsãtorit cînd era la liceu, si care, refuzã cu obstinatie sã divorteze. Ca sã nu piardã sansa vietii, Melanie este decisã sã facã o cãlãtorie în Alabama, sã-si înfrunte trecutul si sã reglementeze situatia cu nesuferitul Jake. Dar tot ceea ce se întîmplã nu demonstreazã decît un singur lucru: este usor sã scoti o fatã din Sud, dar nu poti niciodatã sã scoți din inima ei sufletul de sudistã."

O poveste de dragoste care rezistă peste timp și căreia îi trebuie doar o "scânteie" să se reaprindă!

Foarte interesantă comunitatea din Alabama, prietenii celor doi!

Văzut pe Netflix!

Gând de la Maica Siluana

 

VINDECAREA ÎNCEPE CÂND ÎNCETĂM SĂ NE MAI APĂRĂM

" Depresia nu este doar o boală a trupului sau a chimiei, ci o durere care nu a fost ascultată. Ne apărăm ani întregi: ne justificăm, ne explicăm, ne ascundem rănile sub vorbe frumoase și sub măști de putere. Spunem că suntem bine, când în noi este gol. Și în timp ce ne apărăm, ne pierdem. Vindecarea începe în clipa în care avem curajul să nu mai demonstrăm nimic, să spunem simplu: „Aici mă doare.” Dumnezeu nu intră acolo unde omul se apără, ci acolo unde omul se deschide. Harul nu forțează, ci așteaptă adevărul inimii.

 Depresia se naște dintr-o foame lăuntrică: foame de sens, de iubire, de prezență adevărată. Sunt oameni care au totul în afară și nimic pe dinăuntru. Trăiesc ocupați, dar singuri; conectați, dar neatinși; credincioși declarați, dar interior pustiit. Când încetăm să ne mai apărăm de ceilalți și de Dumnezeu, când nu ne mai ascundem neputința, începe hrănirea sufletului. Vindecarea nu vine din explicații, ci din relație. Nu din putere, ci din smerenie. Iar acolo unde omul îndrăznește să fie adevărat, Dumnezeu începe să lucreze, tăcut și

 adânc."

."

Canonizarea celor 16 femei românce

 

 Secvențe din ultima pomenire a celor 16 femei canonizare, de la Trinitas Tv

"Marți, 1 iulie 2025, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei, Sfântul Sinod a aprobat canonizarea a 16 femei cu viață sfântă (mucenițe, monahii, soții de domnitori, mame de sfinți și mărturisitoare).

Proclamarea generală a canonizării lor va avea loc în zilele de 5 și 6 februarie 2026 la Catedrala Patriarhală „Sfinții Împărați Constantin și Elena”.  

Cine sunt cele 16 femei românce trecute oficial în rândul sfinților? 

Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, cu zi de prăznuire 12 aprilie;

Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău, cu zi de prăznuire 4 mai;

Sfânta Cuvioasă Matrona de la Hurezi, cu zi de prăznuire 5 mai.

Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași, cu zi de prăznuire 24 mai;

Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea, cu zi de prăznuire 5 iunie;

Sfânta Olimpiada de la Fărcașa, cu zi de prăznuire 4 iulie;

Sfânta Cuvioasă Filotimia de la Râmeț, mama Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv, cu zi de prăznuire 6 iulie;

Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu, cu zi de prăznuire 16 august;

Sfânta Cuvioasă Nazaria de la Văratec, cu zi de prăznuire 17 august;

Sfânta Cuvioasă Olimpiada de la Văratec, cu zi de prăznuire 17 august;

Sfânta Cuvioasă Elisabeta (Safta) Brâncoveanu de la Văratec, cu zi de prăznuire 17 august;

Sfânta Cuvioasă Platonida de la Argeș, cu zi de prăznuire 26 septembrie;

Sfânta Anastasia, mama Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, cu zi de prăznuire 1 decembrie;

Sfânta Magdalena de la Mălainița, cu zi de prăznuire 15 octombrie;

Sfânta Cuvioasă Muceniță Evloghia de la Samurcășești, cu zi de prăznuire 19 decembrie;

Sfânta Cuvioasă Antonina de la Tismana, cu zi de prăznuire 23 decembrie 

sursa doxologia

                                                   sursa Basilica

Proclamarea canonizării lor este un moment istoric pentru viața spirituală a Bisericii noastre și marchează Anul Comemorativ al Sfintelor Femei din Calendar, proclamat de Patriarhia Română pentru anul 2026.

Pentru rugăciunile sfintelor lui Dumnezeu femei , Domnul să ne întărească în credință și să dăruiască  pace lumii!

Miercurea fără cuvinte _ ghiocei

Miercurea fără cuvinte este găzduită de Carmen !

Happy WW!

Thuesday 4

 Mi-au plăcut postările Danielei!

Apoi, postările Ioanei și ale Mihaelei!

Am preluat și eu aceasta provocare, cu drag!

Provocare din această zi de marți: https://tuesdaysplace.blogspot.com/ !

Lucruri despre tine

 Salut dragi prieteni și bine ați venit marți, 4.. Invenția lui Toni Taddeo !

Săptămâna aceasta, tu ești subiectul. 

1. Ce este ceva de care ești mândru și despre care noi nu știm?

Sunt mândră că am reușit ,de-a lungul timpului , să învăț să fac multe lucruri în casă (cusut,

 gătit, curățenie, călcat, grădinărit, reparații ușoare, zugrăvit, reparat încălțăminte, fermoare,

 bijuterii...).

2. Ce subiect sau lucruri sunt supraevaluate sau despre care se vorbește prea mult, în opinia ta?

Se vorbește prea mult despre politică!

3. Ce lucruri și subiecte ar trebui discutate mai des sau sunt subestimate, în opinia ta?

Ar trebui să vorbim despre emoțiile noastre, despre ce și cum ne simțim când cineva ne rănește, 

despre relațiile pe care le avem cu cei apropiați rude sau prieteni. Sincer!

4. Există lucruri în legătură cu care ți-ai schimbat părerea în ultimii ani?

O, da! 

La 20 de ani, aveam altă perspectivă asupra vieții și în legătură cu relațiile!

La 25 de ani, la un an după ce l-am născut pe fiul meu, a trebuit să mă "trezesc" din

 visare și iar, a trebuit să fac un update la cum priveam oamenii, viața!

                                                                                                                                                                                  De  la 35, incerc mereu să fac un update la ce credeam, la cum vedeam lumea cu toate ale ei!

" Numai nebunii și sfinții nu se contrazic!" Mircea Eliade

Nebunii nu se contrazic pentru că mintea lor nu operează cu logica 

convențională sau realitatea obiectivă.

Sfinții nu se contrazic deoarece participă la Absolutul revelat prin Grație și dragoste, 

fiind dincolo de relativitatea  gândirii umane obișnuite.

Oamenii obișnuiți se contrazic deoarece învață, se schimbă și sunt supuși greșelii, 

contradicția fiind o dovadă a căutării adevărului. 

 Acest citat subliniază ideea că rigiditatea absolută în opinii este specifică fie

 celor ce și-au pierdut rațiunea, fie celor ce au depășit-o prin spiritualitate.

Incă o zi

Februarie , ziua a doua: Întâmpinarea Domnului 

"Praznicul Intampinarii Domnului la Templul din Ierusalim de catre batranul Simeon si Prorocita Ana, este sarbatorit pe 2 februarie. Evenimentul este relatat in Evanghelia Sfantului Luca, capitolul 2, versetele 22-38. Hristos este adus la Templu de Maica Domnului si Dreptul Iosif.

Primele reprezentari ale acestui praznic se pastreaza pe mozaicul de la Basilica „Santa Maria Maggiore“ din Roma (secolul al V-lea) si pe relicvarul din Muzeul Lateran (secolele V-VI). Icoana sarbatorii ne dezvaluie patru personaje grupate in jurul Pruncului Iisus. Pruncul nu apare infasat, ci imbracat in tunica, iar cu mana binecuvinteaza.

Toate scenele ni-l prezinta pe Pruncul Hristos fie purtat pe brate de Maica Sa, in gestul oferirii catre dreptul Simeon, fie tinut in brate de batranul proroc. Dar, potrivit stihirei de la vecernie, Domnul graieste tainic: „nu batranul Ma tine pe Mine, ci Eu il tin pe el, pentru ca el Imi cere iertare“ (Stihira la Vecernie)."

Sursă: Creștinortodox.ro 

"Ninge, cad din ceruri ninse flori.

Orașul arată ca-n basme."

"Fă astăzi ceea ce iți dorești pentru mâine.”  Robert Kiyosaki

Februarie (făurar)

 Cunoscută în trecut și ca „luna lupilor”, februarie era o lună geroasă, cu zăpezi și viscole. „Făurar” reprezenta pregătirea fierarilor pentru primăvară, ascuțirea plugurilor, făurirea potcoavelor noi pentru cai, dar și restul uneltelor.

Februarie, deși considerată capricioasă și aprigă, este o  lună plină de sărbători și superstiții care prevestesc vremea. Ea este cea mai scurtă lună din an, având 28 sau 29 de zile (în anii bisecți, o dată la patru ani). Bunul mers al casei și dragostea sunt și ele legate de a doua lună din an. Iată câteva informații despre datele importante ale acestei luni:

1 februarie. E sărbătorit „Stăpânul Omizilor”, Sf. Trifon. Pomii din grădini și livezi sunt stropiți cu aghiazmă. În această zi începe și Anul Nou Viticol. În unele zone ale țării, pe 1 februarie, bărbații stropesc pomii și îi udă cu „apă neîncepută”, luată în zori din fântâni sau de la izvor, și apoi sfințită de preot, ca să dea rod. De asemenea, sunt aprinse ruguri în livezi, focul simbolizând invocarea soarelui, dar și cu scop pragmatic, pentru a alunga dăunătorii (omizi, insecte, mucegai) prin fumul produs. „Scuturatul pomilor” este o altă îndeletnicire ancestrală, prin lovirea lor simbolică cu toporul și amenințarea: „Măi, pomule, face-i roade, că de nu, eu te tai!”. Ca răspuns al pomului, un copil rostește: „Lasă-mă, iartă-mă, nu mă lovi, nu mă tăia, c-oi înflori și-oi rodi, când vremea mi-a veni și de noroc ți-oi fi!”.

2 februarie. Este ziua în care se spune că poți prevesti cum va fi anul. Întâmpinarea Domnului sau „Stretenia” e momentul în care „se întâmpină” iarna cu primăvara. Anul va fi bun, dacă vremea este frumoasă și dacă ursul își strică bârlogul și iese din hibernare.

10 februarie. Sfântul Haralambie. Se spune că atunci când Dumnezeu a împărțit pravila pentru fiecare sfânt, Haralambie a ajuns ultimul. De aceea, el a primit ce a mai rămas, o cățea legată cu un lanț din aur. Pentru că el a fost păstor, este considerat apărătorul vitelor. Nu se lucrează în ziua de Haralambie, singura îndeletnicire permisă fiind scărmănatul lânii.

4 februarie. Dragobetele. Făcând parte și ea din mitologia românească, echivalent al lui Eros din cea greacă, sau a lui Cupidon, din cea latină, Dragobetele este sărbătoarea autohtonă a dragostei. Sărbătoarea se mai numește și „Cap de Primăvară”, iar în unele legende, Dragobetele este considerat fiul Babei Dochia. Pe 24 februarie păsările se împerechează și își construiesc cuiburi, iar tinerii merg prin păduri ca să culeagă flori de primăvară și să adune apa din zăpadă pe care o mai găsesc pe jos.

29 februarie. O vedem în calendar doar o data la 4 ani, în anul pe care îl numim an bisect, așa cum spuneam și mai sus. Această ciudățenie, în comparație cu celelalte 11 luni care au fie 30, fie 31 de zile, a fost convenită acum peste 2000 de ani. Pentru că anotimpurile din calendar nu mai corespundeau cu fenomenele naturale, aceasta a fost o soluție a lui Julius Caesar, autorul calendarului iulian, în anul 46 înainte de Cristos."

Sursă Conacuboieresc.ro

Bucuriile zilei:

             Primul trandafir japonez înflorit azi. 

                    Deși s-a făcut frig și am probleme de sănătate, am ajuns la biserică.                                                                  

După Liturghie, am fost cu prietena mea, Daniela, la un mic răsfăț.

Seara, ne-am văzut cu niște prieteni la un remi!

Târziu,  când au plecat, totul era alb !

Mulțumesc, Doamne,  pentru această zi  binecuvântată cu atâtea bucurii!

Recunoștință pentru oamenii care ne aduc bucurie în suflet!