Rugăciunea
de Nichita Stănescu
Iartă-mă şi ajută-mă şi spală-mi ochiul şi întoarce-mă cu faţa spre invizibilul răsărit din lucruri.
Iartă-mă şi ajută-mă şi spală-mi inima şi toarnă-mi aburul sufletului, printre degetele tale.
Iartă-mă şi ajută-mă şi ridică de pe mine trupul cel nou care-mi apasă şi-mi striveşte trupul cel vechi.
Iartă-mă şi ajută-mă şi ridică de pe mine îngerul negru care mi-a îndurerat caracterul.

Frumoasă poezia lui Nichita Stănescu!
RăspundețiȘtergereSărbători cu liniște!
Mulțumesc frumos,Laura!
ȘtergereUn sfârșit de an frumos!