O amintire este o fereastră spre trecut, deschisă pentru a ne aduce lumină în prezent.
Aproape că am uitat de acest timp, de timpul petrecut cu ea...De ea, mică!
Viața m- a înlănțuit într-un prezent în care verbul " trebuie să fac...." a făcut să dispară bucuria! Și uneori, și amintirile s-au ascuns...
***
"Fotografia este o modalitate de a opri timpul și de a păstra un moment pentru totdeauna.” Dorothea Lange.
uite vezi, de aceea noi, dupa ce ne-au plecat copiii din casa (puii si-au luat zborul din cuiul parintesc), am hotarât sa adoptam un catel :-) Alaturi de Leo ne bucuram in fiecare zi de ghidusiile lui si ne prindem mereu cu el in joaca, plus ca iesim zilnic afara la plimbare indiferent de vreme! De trei ori cate o jumatate de ora cel putin! Helmut merge cu Leo dimineata si la amiaza, pentru ca eu inca lucrez si nu pot sa ies decat seara. Iar la weekend facem deseori excursii. Leo e coplasul nostru nazdravan :-)
RăspundețiȘtergereMinunate fotografiile tale!
Sa ai o toamna minunata! Pupici 🤗💞🌹😘
Dragă Carmen, eu mă bucur, încă de prezența fiicei mele!
ȘtergereSi de a fiului meu, chiar dacă nu stă cu noi!
Dar, uneori , răsfoind printre fotografii, îmi dau seama ca nu am trăit cu adevărat copilăria lor, fiind mai tot timpul obligată sa fac multe lucruri. Dar, acum, înțeleg că ce se întâmplă "acum", e atât de important și trăiesc conștient, prezentă acest timp cu ei.
Nu m-am gândit ce voi face când Maria o să plece...Poate o să-mi iau un animal de companie sau poate voi face mai mult voluntariat ca să fiu în preajma copiilor, a oamenilor.
Un noiembrie blând și frumos!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Ștergere(am avut cateva greseli de tiparit)
ȘtergereCand fetele au plecat la universitate, mai intai cea mare, apoi si cea mica... am avut dintr-o data asa muuuuult timp liber, ca picau peretii pe mine câteodata! Atunci am vrut sa ma incsriu voluntar, era in apropiere de casa noastra un spital de copii si ma gandisem, seara, dupa serviciu, sa merg prin saloane si sa le citesc povesti inainte de culcare. Doamne, stii ce greu este sa primesti aprobari?!?! M-am lasat pagubasa... Si nu a durat mult pana cand mi-am intrat in alt ritm si candva, am avut sentimentul ca nu-mi mai ajung cele 24 de ore ☺☺☺ Mda, asa e!
Si eu am foarte strâns contact cu fetele mele, deasemenea cu fetele si cu nepotii sotului meu , nepoteii care pana anul trecut au petrecut la noi mai fiecare vacanta sau weekend, acum au crescut si, gata! Cea mai mica din cei 4 nepoti, este in clasa a 4-a, cel mai mare va termina in curand facultatea.
Mai am 6 ani pana la pensie si momentan imi place ritmul vietii mele... Dar totul e in schimbare, nimic nu ramane pe loc....Sanatosi sa fim!
Imbratisari ♥
Carmen, te îmbrățișez!
RăspundețiȘtergereImportant este să trăim cu bucurie, să facem ceea ce ne hrănește sufletul!
🤗😘