"Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam."
Nichita Stănescu ( n 31 dec. 1933- d. 13 dec. 1983)
"De câte ori ninge mă gândesc că ninge cu
RăspundețiȘtergeretine,
de câte ori se tace, mă gandesc că se tace cu
tine,
de câte ori se doare mă gandesc că se doare
cu tine,
de câte ori se spune mă gândesc că se spune
cu tine."
Nichita
Mulțumesc, Daniela!
ȘtergereCe versuri frumoase ai ales!
Bucurie și poezie, să fie in viața ta!
Îți mulțumesc, Lili! Pace și bucurie și vouă!
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere