Plouă, bate vântul și soarele a uitat să apară, azi, pe cerul toamnei mele.
Am avut o zi plină, dar, printre picături, am croșetat la păturică ( pe care o lucrez în tandem, cu prietena mea, Daniela ) și
am făcut câteva fotografii , când mă întorceam de la cumpărături.
După aproape 8 luni, reînvăț să privesc natura când merg, să fac fotografii și să nu mă mai simt vinovată.
Vinovată că eu pot face asta ,dar, soțul meu nu.
După cele 2 accidente vasculare cerebrale, recuperarea lui este lentă și uneori , mi se pare, că nu face nici un progres.
E încă, dependent de mine: să-i dau medicamentele, să-l spăl, să-i dau să mănânce, să- l scot la plimbare sau să facem exerciții.
După rutina cu el, trebuie să mă ocup singură, de casă: cumpărături, curățenie, reparații, facturi, gătit, copil în ultimul an de liceu...
Slavă Domnului, pentru oamenii care ne-au ajutat în această perioadă! Recunoștință pentru cei care ne poartă în rugăciunile lor! Domnul să le dăruiască toate cele de folos duhovnicesc!
Dar, e toamnă!
Anotimpul meu de suflet!
În fundal, aud Nicu Alifantis cu " Emoție de toamnă " și picăturile de ploaie care cad pe acoperișul terasei.
În casă, e cald și ceaiul cu arome de scorțișoară, făcut de fiica mea, mă face să visez, puțin, la toate toamnele care mi s-au strecurat în suflet, la frunzele pictate, la prima mea iubire, din liceu...
Câte amintiri!
Nostalgii!
Vă fie seara liniștită și în casă căldurică!
Weekend minunat, oameni frumoși!
