"Prejudecata ca educatorul trebuie sa se coboare la nivelul elevului tintuieste pe educatorul deficientilor intr-un fel de apatie: el stie ca educa personalitati inferioare si, de aceea , nu reuseste sa le educe.Tot astfel, educatorii isi inchipuie ca ii educa pe prescolari daca incearca sa se coboare la nivelul lor, prin jocuri si, adesea, prin discutii de bufoni.
Ar trebui tocmai, dimpotriva, ca noi sa stim cum sa trezim pe omul care sta atipit in sufletul copilului.
Eu am avut aceata intuitie si cred ca nu materialul didactic, ci vocea mea care ii chema , vocea i-a trezit pe copii, determinandu-i sa manipuleze materialul didactic si sa se educe. Mi-au servit drept calauza marele respect pe care mi-l inspira nenorocirea lor si dragostea pe care stiu s-o trezeasca acesti copii nefericiti in cei ce se apropie de ei."
"Libertatea copilului trebuie sa aiba ca limita interesul colectiv, iar ca forma, ceea ce numim educatia bunelor comportari si a atitudinilor. De aceea suntem datori sa-l impiedicam pe copil de la tot ceea ce poate jigni sau vatama pe altii sau poate insemna un act necuviincios sau josnic. Orice alta manifestare care are un scop util, oricare ar fi ea si sub orice forma s-ar desfasura, trebuie nu numai sa fie permisa, dar trebuie sa fie observata de educator: iata esentialul. Prin pregatirea sa stiintifica, educatorul ar trebui sa dobandeasca nu numai capacitatea, ci si interesul de a observa fenomenele naturale."
"Multe defecte care devin permanente, ca cele ale vorbirii, se datoresc faptului ca ii neglijam pe copii in perioada cea mai importanta a vietii lor, cand se formeaza si se statornicesc functiile principale, adica intre trei si sase ani."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu