" Sunt clipe în viață când vedem că am dus multe pe umeri numai ca să fie pace. Am tăcut, am înghițit, am zis: lasă, trece... și am lăsat de la noi. Dar să știți, dragilor, dacă tot adunăm înăuntru și nu curățim inima, se face povară. Nu orice tăcere este virtute și nu orice pace este de la Dumnezeu. Câteodată tăcem din frică, din oboseală sau ca să nu supărăm pe nimeni.
Când omul nu mai spune nimic, nu înseamnă totdeauna că e liniștit. Poate înseamnă că l-a durut prea mult și a obosit să mai explice. De aceea, să luăm aminte: una este răbdarea și alta este apăsarea sufletului. Dumnezeu nu ne cere să trăim strânși la inimă, cu nod în piept și cu lacrima ascunsă. El ne vrea curați, simpli și adevărați.
Să învățăm să spunem cu blândețe ce avem în suflet, fără ceartă și fără răutate. Să nu ne pierdem pe noi înșine doar ca să nu iasă tulburare. Adevărata pace vine când avem și adevăr, și dragoste, și măsură. Unde este sinceritate cu smerenie, acolo vine și liniștea cea bună."
Părintele Pimen
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu