Myositos sau flori de " nu- mă-uita", din grădina mea!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Miercurea fără cuvinte _ intre răsărit și apus
Miercurea fără cuvinte este găzduită de Carmen! https://vis-si-realitate-2.blogspot.com/?m=1 Happy WW!
-
''Nu-ți doresc niciun cadou, Îți doresc doar ceea ce majoritatea nu au. Îți doresc timp, să te distrezi și să râzi; dacă îl folose...
Flori de „Nu-mă-uita”.
RăspundețiȘtergere„Nu-mă-uita”. Strigă sufletele morţilor noştri.
„Nu-mă-uita”. Strigă sufletele celor vii. Iubeşte-mă. Sau nu. Dar nu mă uita.
„Nu-mă-uita”. Ne strigă bătrânii. Ne strigă copiii. Ne strigă săracii, bolnavii, osteniţii.
„Nu-mă-uita”. Ne strigă ţara, neamul, pământul şi Coloana Infinitului.
„Nu-mă-uita.” Ne strigă în furtună cerul.
„Nu-mă-uita.” Ne strigă sfânt soarele de pe cer.
„Nu-mă-uita.” Ne strigă din cântec, din vers, din pictură, frumosul.
„Nu-mă-uita” ne strigă din spatele oricărui eşec biruinţa.
„Nu-mă-uita” ne strigă, îngropat sub neputinţe, amânări şi temeri, Visul.
„Nu-mă-uita” ne strigă, dindărătul minciunilor, Adevărul.
„Nu-mă-uita.” Ne strigă din spatele urii, indiferenţei şi ne-milei, Iubirea.
„Nu-mă-uita” ne strigă mereu, din spatele automatismelor, grijilor şi fricilor, Viaţa.
„Nu-mă-uita” strigă sufletul nostru ascuns sub prea multe măşti, ţeluri şi drumuri care nu ne sunt cale.
„Nu-mă-uita” se aude glasul Domnului din spatele tuturor lucrurilor care se străduiesc să ni-L ascundă.
„Nu-mă-uita” ne cheamă glasul cel învietor. Ne porunceşte cu glas plin de lacrimi şi cuie, şi fiere, şi sânge să ieşim, noi Lazări, din mormântul nepăsării şi al păcatului, spre lumina neuitării.
Poate că de fapt asta este cea mai importantă luptă a vieţii noastre. Să ne străduim să nu uităm. Fiindcă nu poţi să nu uiţi şi să nu iubeşti. Nu poţi să nu uiţi şi să mai fii indiferent. Nu poţi să nu uiţi şi să mai fii la fel. Nu poţi să nu uiţi şi să răneşti pentru că ar trebui să trăieşti mereu cu gândul fiecărei răni. Şi nu poţi să mai mori vreodată atunci când nu eşti uitat, atunci când, orice ar fi, rămâi viu în mintea, sufletul şi inima cuiva...
Dacă aş fi o floare, aş vrea să fiu o floare de „nu-mă-uita”!!! Până atunci sădesc în inimi seminţe de cer şi soare, nădăjduind că vor înflori cândva. Şi ud cu religiozitate toate florile de „nu-mă-uita” care-au înflorit de-a lungul timpului şi sufletului în inima mea... Căci în inima mea sunt câmpuri întregi de flori de „nu-mă-uita...”
(Alexandra Svet)
Mulțumesc frumos, Daniela!
RăspundețiȘtergereadevărat a înviat Hristos! o spune natura întreagă!
RăspundețiȘtergere