Toamna

Cad frunzele, cad ca din departare, 
de parca vestejesc gradini în ceruri, 
cu gesturi de negare cad, de-a rîndul.

Iar noptile, cum cade greu pamîntul
din toate stelele, într-o însingurare.

Noi toti cadem. Si mîna asta, iata.
Caderea, vezi, e-n toti si în oricine, 

Si totusi, este Unul care tine
nespus de blînd, pe mîini, caderea toată.

                                                            Maria Rainer Rilke