Cartea de weekend

 „Numai creștin fiind mă vizitează - în pofida oricărei rațiuni - fericirea. Numai datorită creștinismului nu umblu crispat, jignit, pe străzile diurne, nocturne ale oraşului - și nu ajung să fiu și eu unul dintre acele cadavre pe care le poartă vii apa curgătoare a vieții. Și nu mă număr printre cei care n-au înțeles încă că mai fericit este a da decât a lua.”

Nicolae Steinhardt,  Jurnalul fericirii

Cărțile mi-au fost și îmi sunt cele mai aproape de suflet!

Cititul a fost primul meu hobby!

De-a lungul timpului, cărțile m-au ajutat să cresc, să-mi fac prieteni,  să înțeleg lumea în care trăim,  să aleg un drum, o cale...

Creștinismul, a fost nu doar o religie cu care m-am născut,  a fost o alegere conștientă,  după ce am tot studiat, am cunoscut  și m-am bucurat de bogăția și frumusețea ortodoxiei. 

Prin anii'90, după terminarea liceului,  conferințele ASCOR, cărțile  care circulau printre prieteni, mi l-au adus aproape pe Steinhardt. Pe părintele Nicolae Steinhardt!

Am citit , atunci, tot ce găseam scris de domnia sa.

Însă la suflet,  ca  o carte cu lecții de viață,  mi-a rămas "Jurnalul fericirii"și "Dăruind vei dobândi".

Pentru că, cel mai adesea, cărțile te găsesc,  Jurnalul m-a găsit și m-a ajutat să înțeleg paradoxul, că nu există mântuire fără suferință. Că ortodoxia este o religie a iubirii dar, nu te poți mântui singur, că este îngustă calea spre Hristos și că,  adeseori,  necazurile ne ajută să înțelegem cine sunt, ce rost avem și ne apropie de Dumnezeu,  mai mult decât bucuriile.

De aceea, revin , uneori,  la cărțile care m-au crescut!

"Cred, Doamne, ajută necredinţei mele, îmi pare a fi, cum să spun? Taina cea mai de taină a învăţăturii creştine, noua învăţătură, şi într-un anume fel pecetea darului Duhului sfânt."

"De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire şi de sens."

"Prieten se numeşte omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de un complement circumstanţial de timp sau de loc sau de mod."

"Nimeni să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face bine. Nici Domnul nu intră nechemat."

"Situaţia creştinului e la fel de paradoxală ca a lui Don Quijote. E om şi i se cere să fie Dumnezeu. A fost creat curat şi e murdar, şi trebuie doar să se întoarcă la ceea ce a fost menit a fi. Altfel spus, el trebuie să lupte pentru a deveni ceea ce este."

"Asupra apropierii de Hristos, proba care nu înşeală, criteriul definitiv este buna dispoziţie. Numai starea de fericire dovedeşte că eşti al Domnului."

"Creştinul este cel ce nu trăieşte nici în trecut, nici în viitor, ci numai în prezent. Trecutul nu-l apasă, viitorul nu-l îngrijorează."

***

Weekend binecuvântat cu tihnă și bucurie!

Post binecuvântat cu pace sub ocrotirea Maicii Domnului!