Traditii, obiceiuri

Gandul zilei

Prin ce are a se împodobi sufletul? Numai şi numai prin dragostea de Hristos, ce cuprinde în sine toate celelalte podoabe: tot mărgăritarul credinţei, tot argintul nădejdii şi toate pietrele scumpe ale tuturor celorlalte virtuţi. Sfântul Nicolae Velimirovici

Translate

joi, 30 iunie 2011

Fantezii de vara ...

Albastru verii, scoici, pahare decorate in stil marinaresc,o floare-morisca din lemn pictata in albastru...

Crinii _florile verii care  ne  umplu viata de  parfum si culoare


Florile mele dragi: lisandru, tranfafirul si gardenia care imprastie un miros delicat si dulce in toata camera...Iar, in partea de jos, a doua seria de compot de visine, cirese....si preferata mea:dulceata de cirese albe
Prajitura cu visine, castaveti la saramura pentru acum si pui cu legume

Briose cu visine si ciocolata, compot de cirese albe si zmeura, salata de fructe cu fulgi de ciocolata si prajitura cu visine si migdale

miercuri, 29 iunie 2011

Sfintii Apostoli Petru si Pavel

“De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.”



vineri, 24 iunie 2011

Prajitura de post cu visine si migdale




Sursa:  http://www.egospodina.ro/prajitura-de-post-cu-fructe/
Ingrediente:
1 1/2 căni zahăr, o cană ulei, 11/2 căni apă, un pacheţel praf de copt, scorţişoară, zahăr vanilat, zahăr pudră, făină cât cuprinde şi fructe din compot cireşe, vişine sau fructe congelate de exemplu prune (reţeta din imagine)
Preparare:
Zahărul se amestecă cu apa până se dizolvă. Se adaugă apoi uleiul, făina amestecată cu praful de copt, zahărul vanilat până se obţine un aluat ca de chec.
Se unge tava de la aragaz cu ulei şi se adaugă fructele scurse bine sau fructele decongelate.
Se presară peste ele scorţişoara, apoi se adaugă aluatul.
Se coace la foc potrivit cam 35 minute, până se rumeneşte uşor.
Se presară cu zahăr pudră şi scorţişoară.
Sfat:
1. Se poate adauga în aluat 2-3 linguri alune sau nucă măcinată, iar pentru cei mici care fac nazuri la prăjituri cu fructe, ajuta o glazură de cacao de post :) .
2. O parte din cocă o amesteci cu 4 linguri cacao şi fulgi de ciocolată, iar fructele le pui peste aluat.

joi, 23 iunie 2011

RETRO... provocare pe Scrapper Romania

http://scrapper-in-romania.blogspot.com/2011/06/provocarea-15-retro.html



Poze alb-negru, actrite dragi mie:Grace Kelly si Sophia Loren, paiete, margeleute, stelute, sclipici,  un trandafir quilling, un fluturas si o floare ...

marți, 21 iunie 2011

Suc de vara




Ingredinte: 2 litri apa , suc de la 3 lamai si 2 lime, suc de la o mana de cirese si o mana de visine, miere de salcam, frunze de lamaita si 4 cuburi de gheata



duminică, 19 iunie 2011

Hram la manastirea Antim si lasatul secului


"Biserica asta a Tuturor Sfintilor hramul,
S-a facut cu vrerea lui Dumnezeu, fire-a tuturora
Subt Stefan cel care poarta numele Cantacuzino,
Stapân stralucit al Tarii Românesti vestite,
De catre arhi-pastorul Antim Ungro-Vlahul,
Cel din Ivir, cum se vede din temelie.
Ca închinatori zeilor fata de Dumnezeu,
Ca David fii si în biserica Sfintilor
În anul de la mântuire 1715"




vineri, 17 iunie 2011

A sunat clopotelul pentru ultima data...

Pentru fiul meu,Andrei azi a fost ultima zi de scoala gimnaziala...Emotii, poze, flori, diplome,parinti, coronite...Pregatirea pentru examene si iar, emotii...fuga cu prietenii in parc, in moll...Ultimile clipe...Primele zile...Toate vin si trec!
Oare, pentru ce societate ii crestem? Pentru Hristos?!
Note_mai mult sau mai putin meritate, profesori care au pierdut sensul adevaratelor valori si care asteapta sa vada ce le mai "pica", ce cadouri mai aduc parintii_care se straduiesc sa-i faca oameni pe fii risipitori...
Dezamagire! Nu se pune pret pe inteligenta ci pe cat de cuminte a stat in banca si nu a deranjat ora!..Nu s-a investit in potentialul copilului ci i s-a dat la cap ca a avut curaj sa fie Adolescent  si sa mai si corecteze profesorii care nu mai au timp sa se pregateasca profesional...
Si totusi, Andrei a terminat cu o medie peste 9...Dar nu stiu ce va face cu potentialul lui: matematic, artistic...si duhovnicesc.

miercuri, 15 iunie 2011

Dor de Eminescu....



Oda in metru antic

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.
Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce…
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne’ndurătoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.
De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re’nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?
Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!


Nichita Stanescu...

Către Galateea 

Îţi ştiu toate timpurile, toate mişcările, toate parfumurile
şi umbra ta, şi tăcerile tale, şi sânul tău
ce cutremur au şi ce culoare anume,
şi mersul tău, şi melancolia ta, şi sprâncenele tale,
şi bluza ta, şi inelul tău, şi secunda
şi nu mai am răbdare şi genunchiul mi-l pun în pietre
şi mă rog de tine,
naşte-mă. 

Ştiu tot ce e mai departe de tine, 
atât de departe, încât nu mai există aproape -
după-amiază, după-orizontul, dincolo-de-marea...
şi tot ce e dincolo de ele,
şi atât de departe, încât nu mai are nici nume.
De aceea-mi îndoi genunchiul şi-l pun 
pe genunchiul pietrelor, care-l îngână. 
Şi mă rog de tine,
naşte-mă. 

Ştiu tot ceea ce tu nu ştii niciodată, din tine.
Bătaia inimii care urmează bătăii ce-o auzi,
sfârşitul cuvântului a cărui prima silabă tocmai o spui
copacii - umbre de lemn ale vinelor tale,
râurile - mişcătoare umbre ale sângelui tău, 
şi pietrele, pietrele - umbre de piatră ale genunchiului meu,
pe care mi-i plec în faţa ta şi mă rog de tine,
naşte-mă. Naşte-mă.


A mea

Singuratecă ea mă aşteaptă să-i vin acasă,
În lipsa mea ea se gândeşte numai la mine,
ea cea mai dragă şi cea mai aleasă
dintre roabele sublime.
Ei i se face rău de singurătate
ea stă şi spală tot timpul podeaua
până o face de paisprezece carate
şi tocmai să calce pe dânsa licheaua.
Ea spală zidul casei cu mâna ei
şi atârnă pe dânsul tablouri
ca să se bucure derbedeul, e-hei
căzut de la uşă-n ecouri.
Ea îşi aşteaptă bărbatul beţiv
Ca să-i vină acasă
şi degetele albe şi le mişcă lasciv
pentru ceafa lui cea frumoasă.
Pregătindu-i-le de dezbătat
ea ţine în boluri şi zeama acră,
părul lung şi negru şi-l întinde de la uşă spre pat
să nu greşească bărbatul niciodată
drumul predestinat.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails
Loading...

Arhivă blog