Despre prietenie

Cât suntem dispuși să oferim? 

Cât suntem dispuși să lăsăm de la noi?

Ce interese avem, pentru că există, mereu,  măcar un interes mic, când ne împrietenim?

Putem să acceptăm când celuilalt îi merge bine?

Putem să fim, un pic, empatici?

Contabilizăm gesturile sau cuvintele frumoase? Sau pe cele ...nepricepute?

 Ce ingrediente magice fac o relație să devină prietenie?

Cum avem grijă de relațiile noastre, ca ele să nu fie toxice, ca ele să ne aducă starea de bine, pe care o căutăm?

Ce n-ai putea ierta, într-o prietenie?

Și câte întrebări...

Ne dorim relații, prietenii în care să fim văzuți,  acceptați așa cum suntem,  fără măști!

Ne dorim să  avem cu cine să împărtășim din grijile și bucuriile noastre! 

Cineva cu care să călătorim pe drumul vieții și să ne fim sprijin,  mângâiere, bucurie.

Ne dorim, oameni pentru care să fim importanți!

"Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume…

Dar dacă tu mă îmblânzeşti, viaţa mi se va însenina. Voi cunoaşte sunetul unor paşi deosebiţi de-ai tuturora.

Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim, zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei cu adevărat să ai un prieten, îmblânzeşte-mă!"

Micul prinț de Antoine de Saint-Exupery 

***

Vă doresc să aveți,  măcar,  un prieten, cu care să vă bucurați de frumusețea lumii și pe umărul căruia să puteți plânge , atunci când simțiți că doare tot, că nu puteți merge mai departe!

***

Cu nașa fiului meu, Andrei, de care mă leagă o prietenie de 35 de ani!

Mia, este o bucurie de Om!

Și la 78 de ani, e plină de bucurie, energie, veselie!

Rar mi-a fost dat să întâlnesc pe cineva cu un așa optimism, cu atâta dragoste de viață!