Pink !

 Din grădină, trandafiri roz!

Weekend cu frumos și bunătate! |

Gând

 Femeile de 50 de ani...⚘

„Dacă mi-aș putea trăi din nou viața… m-aș fi culcat să mă odihnesc atunci când mă simțeam rău, în loc să pretind că pământul se va opri dacă eu nu voi fi la serviciu pentru o zi.

Aș fi ars lumânarea roz sculptată ca un trandafir, în loc să o las să se topească în cămară…

Aș fi vorbit mai puțin și aș fi ascultat mai mult… Aș fi invitat prieteni la masă chiar dacă era o pată pe covor și canapeaua trebuia ștearsă.

Aș fi mâncat pop corn în camera “bună" și nu mi-aș mai fi făcut atâtea griji din cauza prafului când cineva vroia să aprindă focul în șemineu. Mi-aș fi făcut timp să-l ascult pe bunicul povestind din tinerețile lui…

N-aș fi insistat niciodată să mergem cu geamurile mașinii închise într-o zi frumoasă de vară doar pentru că părul meu a fost proaspăt coafat și fixat… Aș fi stat întinsă pe pajiște cu capul pe iarbă…

Aș fi plâns și râs mai puțin privind televizorul și mai mult privind viața…

Dar, cel mai mult, să am o a doua șansă la viață, aș prețui fiecare moment, l-aș privi cu adevărat … l-aș trăi … Nu m-aș mai agita atât de mult pentru lucruri meschine și mărunte.

Nu vă faceți griji din cauza celor care nu vă simpatizează, sau mai mult, n-ar trebui să vă intereseze cine ce face… În schimb, să prețuim prietenii pe care îi avem și oamenii care ne iubesc… Să ne gândim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat….

…Și la ceea ce facem în fiecare zi să ne îmbunătățim mintea, trupul, sufletul, emoțiile”.

Sursă Web 

Bucură-te!

 Viața este scurtă, încalcă regulile, iartă repede,

sărută încet, iubește cu adevărat, râzi din toată inima și nu regreta niciodată nimic din ceea ce te-a făcut să zâmbești!

Când tragi aer în piept, ascultă-ți inima.

Când îmbrățișezi, deschide-ți sufletul.

Când plângi, ascultă-ți lacrimile.

Când ești singur, mulțumește.

Când visezi, ai curaj.

Când crezi, privește cerul!.

Când iubești, dăruiește-te.

Când asculți, trăiește.

Când ajuți, nu judeca.

Când urăști, roagă-te.

Când vorbești, fii uman!

Când lupți, reînvie!

Când râzi, fii un copil!

Când suferi, fii tăcut!

Când trăiești

Zâmbește,

Fii fericit,

Trăiește,

Și

Iubește!''

 Sursa Web

 

Fotografii din ultima ieșire  cu familia,  la Camping Thobias,  Hunedoara!

Zile binecuvântate cu bucurii!

Miercurea fără cuvinte _ cerul sub care trăim!

Miercurea fără cuvinte este găzduită de Carmen, https://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2024/07/plimbare-prin-manova-miercurea-fara.html?m=1

Happy WW!

Gând

" -Bunico, ce fel de prieteni există?

- Patru, draga mea.

Exista prieteni care sunt ca mâncarea - ai nevoie de ei în fiecare zi.

Există prieteni, ca medicina - îi cauți când te simți prost.

Există prieteni, ca o boală - ei înșiși te caută.

Dar există prieteni precum aerul - nu sunt vizibili, dar sunt întotdeauna alături de tine."

Sursa: Facebook 

 Crede în tine  

"Să crezi în tine! Să întinzi mâini şi să îmbrăţişezi oameni – să plângi şi să râzi. Să cazi, dar să nu renunți la luptă! Să rămâi cât trebuie, să pleci de unde trebuie. Să alegi în îmbrățișările cui să visezi și să închizii ochii în fața buzelor care trebuie. Să te lași să mori câte puțin, ca să te simți cu adevărat viu altădată. Să nu îți fie teamă de lacrimi, privește-te ca o toamnă.

Să te bucuri mai întâi pentru fericirea altora. Să mulțumești pentru oamenii care rămân. Să ai curaj să îți fie teamă. Să plângi pentru durerile altora și să lupți să le poți duce pe ale tale.

Să te rogi. Să privești Cerul. Să te ierți, să ierți și să crezi. Crede în ceva și în Cineva. Crede în oameni, în minuni, în secunde și în viață. Iubește poveștile oamenilor și caută-le sufletele.

Să nu rămâi blocat în trecut, să te bucuri de acum. Să visezi, să plângi, să rămâi acolo unde te simți viu.

Păstrează sufletele care ți se deschid!

Să crezi în tine! Să întinzi mâini și să îmbrățișezi oameni. Să plângi și să râzi. Despre asta e viața.

Despre zâmbet și lacrimi. Despre bine și greu.

Dar mai ales alege. Să te simți viu!

Fa bine caci binele iti va păstra sufletul frumos!

Crede în Tine!"

Duminică binecuvântată cu pace și bucurie!

 "Nu a fost vina ta.

Nu a fost vina ta că n-ai fost protejată și ai fost rănită când erai mică.

Nu a fost vina ta că nu ți s-a spus cât de mult contai și cât de mult valorai.

Nu a fost vina ta că nu aveai nici o voce, că erai neputincioasă și neînvățată să spui nu.

Nu a fost vina ta că n-ai ştiut unde să tragi linie în jurul inimii, minții și corpului tău ca să te aperi de a fi rănită de către alţii.

Nu a fost vina ta că oamenii care ar fi trebuit să îţi arate unde să tragi linia aceea te-au făcut de fapt să simţi că nu erai destul de importantă pentru a fi ținută în siguranță.

Ai crescut fără nici o linie și fără nici o graniță și nu ai ştiut diferența dintre dragoste și abuz și, din cauza asta, ai permis altora să te rănească, când ceea ce tu doreai cu adevărat era ca ceilalți să te iubească.

Iar asta nu e vina ta.

Lasă-te să fii furioasă. Lasă-te să fii furioasă că nu ți s-a spus niciodată cât de mult preţuiai. Că nu te-ai apărat niciodată pentru că nimeni nu te-a protejat vreodată. Că ai permis oamenilor sa-ți violeze liniile care ar fi trebuit să fie acolo dar care nu erau niciodată pentru că ţie nu ți s-a spus cum să pui acele linii la locul lor.

Pentru că nu ți s-a spus cat de importantă erai și cât de mult contai.

Cât de mult contai tu.

Lasă furia să se înalțe în tine. Permite-ți să plângi lacrimi de mânie și jale pentru tot ce ai pierdut. 

Pentru tot ceea ce alţii au luat de la tine – nu ceea ce ai dat tu – ci acele lucruri pe care ceilalți le-au luat de la tine, pe care tu nu le mai poţi lua înapoi.

Folosește acea furie să lupți pentru tine însăți în felul în care ar fi trebuit să se lupte pentru tine. 

Folosește-o pentru a-ți revendica tot ceea ce ți s-a luat, revendică-ți inima. Lasă furia să devină un foc care să se dezlănțuie în sufletul tău și să ardă murdăria lăsată de alţii asupra ta. 

Lasă flăcările să te mistuiască, lasă-le să te purifice, lasă-le să te cureţe și să te rafineze până când tot ceea ce a rămas este frumusețea a cine eşti tu cu-adevarat.

Valoarea ta este mare. Ai fost creată de către aceleași mâini care au creat galaxiile și stelele și oceanele și furtunile și vântul care se dezlănțuie în cele patru colțuri ale pământului. 

Ai fost insuflată în existență, nu dintr-un accident ci cu un scop, cu o promisiune. Întregul univers ascultă doar ca să audă bătaia inimii tale și șoapta răsuflării tale. 

Erai menită să fii aici. Trebuia să fii aici..  Erai dorită aici.

Și eşti vrednică de acel soi de iubire care îți hrănește sufletul și îţi tămăduieşte inima. 

O iubire care îți vede valoarea și meritul și care crede în tine. 

O iubire care este puternică și blândă, loială și adevărată. 

O iubire care îţi dă la o parte părul de pe ochi și îţi sărută fruntea și îţi dă jacheta când îţi este frig și te ţine de mână când îţi este teamă și care te trage în brațele sale și nu îţi dă drumul până nu te oprești din suferit. 

Eşti demnă de cineva ale cărui picioare sunt ancorate; care te iubește când strălucești cu lumina lunii și a stelelor, și care te iubește și mai tare când eşti aruncată în umbra propriei tale suferințe reci.

Eşti vrednică de o dragoste care niciodată, niciodată să nu te rănească.

Trasează-ți liniile, femeie dragă, căci între aceste linii se află adevărul a tot ceea ce tu valorezi.

Și momentul în care ajungi să ştii acest adevăr este momentul în care nimeni nu-ți mai poate lua asta vreodată, momentul în care nimeni nu ţi te mai poate lua.”

Kathy Parker

Poem

 „ N-am nimic decât inima:

      Ți-o dau.

      Am un bordei în pădure, cu căprioare

      Te primesc în el.

      Am un pat de frunze:

      Te-nvelesc cu el.

       N-am bijuterii de purtat

       Dar îți dau toate stelele cerului, că sunt ale mele.

       Te voi purta cu Carul Mic prin pădure și în

       Carul Mare prin toată lumea.

       Mai am pentru tine, departe, departe... o salbă de luni.

       Și mai am ceva pentru tine: INIMA...

       Ia-mi-o și poart-o ! ”

 Tudor Arghezi

Să aveți inima plină de iubire!

Franz Kafka

 

Franz Kafka este unul dintre cei mai importanţi şi mai traumatizaţi scriitori ai secolului XX. Scriitor  de limbă germană, evreu,  originar din Praga. Reprezentant remarcabil al prozei moderne, a exercitat o influență covârșitoare asupra literaturii postbelice. Cu mesaje adesea codificate în parabole ce pot genera multiple interpretări, operele sale se caracterizează printr-o viziune halucinantă, grotescă, tragicomică asupra realității, caracteristică expresionismului și suprarealismul.

S-a născut la 3 iulie 1883 la Pragași a decedat pe 3 iunie 1924, la Klosterneuburg( Austria).

A fost funcţionar întreaga şi scurta lui viaţă. Operele sale literare ("Procesul", "Castelul", "America", "Metamorfoza", "În faţa legii") descriu absurdul şi tragismul lumii tehnicizate & birocratizate în care trăim. 

În 1909, Kafka a debutat literar cu o colecție de opt schițe (Contemplare), publicate în revista literară Hyperion din München. A întreținut, între 1912 și 1917, o corespondență asiduă cu Felice Bauer, cea care i-a fost de două ori logodnică, iar apoi, începând cu 1920, a corespondat cu Milena Jesenská, o cunoscută scriitoare cehă, care i-a tradus în cehește câteva povestiri. În ciuda numeroaselor sale iubiri și pentru a se dedica scrisului, Kafka a rămas toată viața celibatar, la fel ca multe din personajele sale.

Într-o scrisoare către Max Brod, pritenulKafka său, spune: “Nu m-am răscumpărat prin scris. Toată viaţa mea am murit, iar acum voi muri cu adevărat“.

În ultima scrisoare, către acelaşi: 

“Dragă Max, ultina mea dorință: tot ce găsești în urma mea, sub formă de jurnale, manuscrise, scrisori de-ale mele sau străine, desene și așa mai departe, să le arzi în întregime, fără să citești". 

Max Brod nu i-a respectat dorinţa, din fericire pentru posteritatea marelui său prieten.

O mărturie despre Kafka: 

“Lucruri cât se poate de simple el nu le poate înțelege. Este lipsit de cel mai elementar adăpost, de cel mai mic refugiu. De aceea este expus lucrurilor care pe noi nu ne ating. Este ca un om gol într-o lume a îmbrăcaților.”

(Milena Jesenská, Scrisoare către Max Brod, 1 august 1920).

A murit la doar 41 de ani, bolnav de tuberculoza  la  data de 3 iunie 1924, la Klosterneuburg, Austria Inferioară, Austria.

Citate Kafka:

“Mi-a fost rușine de mine când am realizat că viața este o petrecere cu costume, iar eu am participat cu chipul meu adevărat”. 

“O carte trebuie să fie ca un topor de gheaţă care să spargă mările îngheţate din sufletul tău.”  

“Aceia care păstrează capacitatea de a aduna frumusețea, nu vor îmbătrâni niciodată!"

         “Timpul care ti-e dat este atât de scurt, încât dacă pierzi o secundă ți-ai perdut deja toata viața, fiindcă nu este mai lungă;e doar atât de lungă cât timpul pe care îl pierzi.”

“Tot ceea ce iubești se va pierde probabil, dar în final iubirea se va întoarce într-o altă formă.”

“Atâta timp cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor termina; sub paşii tăi care urcă, ele se vor înmulţi la nesfârșit ."

"Omul nu poate vorbi despre Dumnezeu. În cel mai bun caz, poate vorbi cu Dumnezeu."

Surse : Wikipedia, Facebook 

***

Citit cu pasiune, în ultimii ani de liceu,  la recomandarea minunatului profesor de filozofie!

 Aș reciti Kafka să  pot împărtăși  cu fiica mea, idei.

De ce le numim restaurante

 "În 1765, un hangiu pe nume Dossier Boulanger a deschis o casă de mese în Paris și a atârnat următorul semn pe ușă: „Come ad me vos qui stomacho laboratis et ego restorabo vos” Nu erau mulți parizieni care în anul 1765 știau să citească franceză, cu atât mai puțin latină, dar cei care puteau știau că Boulanger, proprietarul, spunea: „Veniți la casa mea, bărbați cu stomacul obosit, și vă voi restaura”. Expresia a avut un astfel de succes încât de atunci, toate restaurantele din lume sunt numite „restaurante”. Pe lângă gastronomia delicioasă care a devenit faimoasă în toată Franța, Boulanger și-a încântat mesenii cu deserturi delicioase pregătite de el și, datorită faimei produselor de patiserie sale, Boulanger este și „vinovatul” că în Franța brutăriile se numesc „boulangerii”. Cuvântul restaurant s-a înființat curând și cei mai reputați bucătari care până atunci lucraseră doar pentru familii private, regi și miniștri și-au deschis și ei propriile afaceri sau au fost angajați de un nou grup de mici afaceriști: restauratorii. Termenul de „restaurant” a venit în Statele Unite în 1794, adus de refugiatul francez de la revoluție Jean Baptiste Gilbert Paypalt, care a fondat ceea ce avea să fie primul restaurant franțuzesc din Statele Unite numit Julien's Restorator. Sunt multe curiozități în această poveste, una dintre ele este „misiunea de a reda spiritele, zâmbetele și sănătatea” pe care o au cei care lucrează într-un restaurant, este o misiune deosebită nobilă, lăudabilă… ne-am gândit cât de specială este? un bucătar de restaurant? Sau bucătarul unui sifon? Sau chelnerul amabil care are răbdare cu noi în timp ce ne răzgândim iar și iar despre ce vrem să mâncăm? Fiecare dintre noi este special în ceea ce facem, dacă putem înțelege profunzimea contribuției muncii noastre la bunăstarea generală, un paznic, un îngrijitor, un recepționer, un operator de telefonie într-un call center... ce refac? Pe cine ajuți? Ce adaugi la bunăstarea, fericirea și sănătatea altcuiva? *In cinstea fiecarui bucatar, bucatar, patiser, Barista, chelnerita sau ospatar, care ne umple de bucurie cu delicatesele lor facute cu dragoste si excelenta.(text tradus)"

Text preluat 

 Avem timp - Octavian Paler

Avem timp pentru toate.

Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga,

să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou,

sa-i judecam pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,

avem timp să citim şi să scriem,

să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,

avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,

avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambiţii şi boli,

să învinovăţim destinul şi amănuntele,

avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,

avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile,

avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,

avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,

avem timp să primim lecţii şi să le uităm dupa-aceea,

avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru puţină tandreţe.

Când să facem şi asta - murim.

Am învăţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă!!

Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească

tot ce poţi face este să fii o persoană iubită.

Restul.. depinde de ceilalţi.

Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie

altora s-ar putea să nu le pese.

Am învăţat că durează ani să câştigi încredere

şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi.

Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă

ci PE CINE ai.

Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul cca. 15 minute

după aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva.

Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facă

ci cu ceea ce poţi tu să faci.

Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor

ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva.

Am învăţat că oricum ai tăia

orice lucru are două feţe.

Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde

s-ar putea să fie ultima oară când ii vezi.

Am învăţat că poţi continua încă mult timp

după ce ai spus că nu mai poţi.

Am învăţat că EROI sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie

indiferent de consecinţe.

Am învăţat că sunt oameni care te iubesc

dar nu ştiu s-o arate.

Am învăţat că atunci când sunt supărat am dreptul să fiu supărat

dar nu am dreptul să fiu şi rău.

Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă

iar asta este valabil şi pentru iubirea adevărată.

Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu

nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.

Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten

oricum te va răni din când în când,

iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.

Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii

cateodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi.

Am învăţat că indiferent cât de mult suferi,

lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.

Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea

dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii.

Am învăţat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc

şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc.

Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc

şi nu faptele sale.

Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru

şi pot vedea ceva total diferit.

Am învăţat că indiferent de consecinţe

cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă.

Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore

de către oameni care nici nu te cunosc.

Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat

când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.

Am învăţat ca scrisul ca şi vorbitul

poate linişti durerile sufleteşti.

Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult

îţi sunt luaţi prea repede..

Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama

unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.

Am învăţat să iubesc

ca să pot să fiu iubit.

Octavian Paler (n. 2 iulie 1926, Lisa, județul Făgăraș, actualmente în județul Brașov – d. 7 mai 2007, București) a fost un scriitor, jurnalist, editorialist și om politic român.

Miercurea fără cuvinte- muzeu fantastic

 

Miercurea fără cuvinte este găzduită de Carmen,  https://vis-si-realitate-2.blogspot.com/?m=1

Happy WW!

Gând

 ”- Bunico ,cum se pierde viața?

- Viața este pierdută în multe feluri, fiule.

Se pierde când vrei să trăiești viața altora și nu a ta.

Se pierde când critici greșelile altora și nu le îmbunătățești pe ale tale.

Se pierde când regreți fiecare moment pentru că ai eșuat și nu cauți soluții pentru a reuși.

Se pierde când îi invidiezi pe alții și nu te depășești pe tine însuți.

Se pierde atunci când te concentrezi doar pe lucruri negative și încetezi să te bucuri  de cele bune.

Viața nu se pierde atunci când încetezi să respiri fiule, ci atunci când încetezi să fii fericit”.

Să ne abtinem să criticăm, fie și cu bună  intenție, căci  a răni pe cineva este ușor, iar a indrepta este imposibil.

Uită bârfele! Lasă reproşurile! Savurează fericirea!"

Un iulie cu binecuvântări, dragoste,  călătorii, energie și sănătate!