Să iubim

 

"Cu puțin timp înainte de sfârșitul vieții, Franz Kafka a trăit o experiență fără precedent. În timp ce mergea în Parcul Stieglitz din Berlin, a întâlnit o fetiță care plângea pentru că își pierduse păpușa. Kafka s-a oferit să o ajute să-și găsească păpușa, dar în imposibilitatea de a o găsi, s-a gândit la un truc care să-i ia  tristețea.

El a scris o scrisoare, care se presupune că venea de la păpușă și i-a înmânat-o fetiței: „Te rog să nu plângi după mine, am plecat într-o călătorie pentru a cunoaște lumea. Îți voi scrie înapoi în scurt timp pentru a-ți povesti despre experiențele mele." De fiecare dată când el și fetița se întâlneau, citea cu atenție scrisorile care descriau poveștile fantastice ale păpușii. Fetița era emoționată și încântată și aștepta mereu vești de la păpușă.

Timpul se scurgea și când a simțit că i se apropie sfârșitul, Kafka i-a dăruit fetiței o păpușă, care era complet diferită de cea originală. Noua păpușă a adus cu ea un bilețel pe care scria: „Sunt eu! Călătoriile mele m-au schimbat ".

După ani, fetița care devenise o femeie matură a găsit o notă ascunsă în păpușa dăruită de Kafka: "Orice iubești cel mai probabil se va pierde într-o zi, dar în final, chiar și într-o altă formă, iubirea se va întoarce."