ajută-mă să trec strada, jungla asta de lume,
ciorba reîncălzită din care mănâncă săracii pământului
cu sete de viață nouă.
am schițat viitorul, e naiv, nesigur pe el,
ca o suferință lipită de gard, ridicată pe vârful degetelor.
eliberează-mă de finalul nefericit,
rescrie-l cu flacăra ce adoarme noaptea pe buze.
unde suntem? s-a dus un veac, mai e o gură de ceai.
lumea e o căruță ce ne lasă la marginea drumului,
viața asta de unică folosință are un gust dulce-amar.
îmbrățișează-mă, am uitat cine sunt,
nu știu decât un cuvânt: "Iisuse"
(pe celelalte le-a luat vântul și le duce cu el sus).
îl spun neîncetat și mă pierd
într-o lumină fără început, ce mă ține viu,
cu Tine în mine, cu mine în Tine,
când soarele apune pe coline."
Florin Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu