Recomandare film

 De “Zona de interes” a vorbit deja toată lumea și a spus mult mai articulat tot ce aș fi spus și eu: un film ale cărui nevăzute, ci doar auzite, sugerate și înțelese îl fac să se strecoare visceral în suflet.

De acesta, însă, aș vorbi și eu, pentru că arareori mi-a fost dat să văd mai multă frumusețe cinematografică exhibată pe ecran. Ba aș putea spune că mi-au scăpat povestea (exagerez, povestea e cam lipsă), dialogurile (exagerez, și ele sunt la limita plictisului), scurgându-mi ochii pe lumini, decoruri, flori, recuzită, mișcările de aparat splendide, asta ca să nu mai vorbesc de mâncăruri. 

Nu știu ce cameră sindicală a înaltei bucătării franceze o fi finanțat filmul lui Tran Anh Hung, dar caligrafia desăvârșită pe care o stăpânește acest cineast vietnamez merită ea, în sine, să fie ridicată la rangul de plat vedette. Și scuză plauzibil un film static, previzibil și, pe alocuri, chiar agasant. Altfel spus, textul e un textișor, dar e pus pe hârtie cu grație de anluminură sau de stampă.

Pentru cine mai avea dubii că mâncarea este o artă, filmul e musai. Pentru cine vrea să vadă cum se face artă pe marginea acestei arte, “Dragoste la foc mic” intră la felurile principale.

Ah, și să nu uit: filmul nu are muzică. Deloc. Pentru că sunetul mâncărurilor, rețetelor, ustensilelor, livezilor, grădinilor, cramelor, corpurilor care se desfată cu pot-au-feu, ecrevisses, omlettes norvegiennes, poires flambées, Clos Vougeot, Montrachet sau Krug, gândurilor care memorează ingrediente și formule e un alt personaj în sine."

Marius Constantinescu, creator digital