Nu știu alții cum sunt, dar, mie îmi plac zilele reci, geroase!
Imi place să mă plimb, să simt pulsul cetății, să privesc oamenii, copacii, păsările, pisicile...
Azi, am ieșit iar ...Inițial, pentru un drum scurt!
Dar, m-a sunat fiul meu și am luat prânzul împreună!
Ce timp trăim! Un timp în care amintirile năvălesc peste noi, dau buzna din cine știe ce cotloane ale sufletului!
Și vrei nu vrei, îți trezesc nostalgia după timpul pierdut, risipit!
Dar, este și un timp al bucuriei! În sfârșit, pot purta discuții interesante, despre orice( artă, rostul omului, creator, paranormal, coincidențe, prieteni, rețete culinare.....) cu fiul mei.Chiar și cu fiica mea!
Binecuvântare!
Sunt recunoscătoare pentru cum au evoluat, pentru munca pe care o depun ca să învețe să zboare, pentru dragostea ce o simt, dincolo de cuvinte!
Accept că fiul meu și-a luat zborul!
Mă bucur, încă , că fiica mea, e ca o pisicuță, pe lângă mine! Dar și ea și-a deschis aripile și învață să zboare!
Suntem păsări care își caută cuibul, păsări care nu vor să uite să zboare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu