Legenda florii de mușcată – Floarea care păzește casa

Se spune că, demult, pe când oamenii trăiau mai aproape de cer decât de pământ, fiecare casă primea un înger păzitor. Îngerii nu puteau rămâne însă mereu printre oameni, așa că au căutat o floare căreia să-i încredințeze grija gospodăriilor.

Au încercat cu trandafirul, dar spinii lui îi speriau pe copii. Au încercat cu crinul, dar acesta era prea gingaș și înflorea doar o vreme. Atunci a venit înainte o floare simplă, cu frunze catifelate și flori roșii ca inima.

— „Nu sunt cea mai frumoasă”, a spus ea, „dar pot înflori iar și iar, cât timp cineva mă îngrijește cu drag.”

Îngerii au zâmbit și au binecuvântat-o.

Din acea zi, mușcata a fost așezată la ferestrele caselor. Se spune că, atunci când vântul aduce necazuri, frunzele ei foșnesc ușor, iar răul ocolește locuința. Dacă înflorește bogat, înseamnă că în acea casă există iubire și pace. Iar când o mușcată se usucă fără niciun motiv, bătrânii spuneau că a luat asupra ei o parte din necazurile familiei.

 Există o credință veche care spune că florile de mușcată nu aleg întâmplător casa în care înfloresc. Ele simt inimile oamenilor. În gospodăriile unde sunt certuri și vorbe grele, mugurii se deschid cu greu. Dar acolo unde se aud rugăciuni, râsete de copii și mulțumiri, mușcata înflorește din belșug, ca și cum ar zâmbi.

De aceea, bunicile puneau întotdeauna câte o mușcată la fiecare fereastră. Nu doar pentru frumusețea ei, ci fiindcă spuneau că nicio casă în care înflorește mușcata nu rămâne fără speranță.

Sâmbure de adevăr

Mușcata este una dintre cele mai iubite flori de ghiveci din România. Este rezistentă, înflorește din primăvară până toamna târziu și poate alunga unele insecte datorită uleiurilor aromatice din frunze. Tocmai pentru că era ușor de îngrijit și înfrumuseța casele luni întregi, oamenii au ajuns să o considere un simbol al căminului, al ocrotirii și al dragostei de familie."