"Această sfântă biserică unde se prăznuieşte hramul Sf. Gheorghe s-au zidit din temelie de Jupan Nedelcu şi soţia sa Anca la anul 7000 figurând 30 ani scaun de Mitropolie, după aceea învechindu-se s-au prefăcut de D-lui Iamandi Dragul Chiurciu Başa cu soţia sa Zmaranda sub domnia lui Niculae Alexandru V în anul 7232 şi la 1847 martie 23 la focul cel mare a fost mistuită cu toată zestrea şi rămânând numai două ziduri şi după stăruinţa D-lui Mariniciu Petrovici a preoţilor Bisericii, a enoriaşilor şi altor ajutători s-a preînnoit iarăşi în zilele Prea Sf. Sale Părintelui Mitropolit D.D. Neofit. Iar la hram se va face mângâiere la săraci după venitul Bisericii”, (pisanie 1848)."
"Naosul are două abside foarte adânci, semicirculare la interior şi poligonale la exterior, prevăzute cu câte o fereastră. Este încununat de o turlă joasă, cu o boltă turtită, având tamburul circular la interior şi octogonal la exterior. Turla se reazemă pe patru mari arce în plin cintru care la rândul lor se descarcă pe patru pile de zidărie. Altarul este acoperit de o boltă în leagăn racordată cu o semicalotă. De o parte şi de alta se găsesc proscomidiarul şi diaconiconul. Sub altar a fost amenajată încă de la construire, cripta mortuară pentru ctitori.
Construcţia are ziduri groase de 90-100 cm, pe fundaţii de beton şi cărămidă. In tâmplăria metalică a ferestrelor sunt încastrate geamuri colorate. Plăci de marmură alternate cu mozaic acoperă pardoselile.
Exteriorul bisericii este simplu, decorul fiind alcătuit din pilaştri cu capiteluri neocorintice,
In curtea bisericii, în partea de miazăzi, a funcţionat, sub oblăduirea şi cu cheltuiala Epitropiei de la Sfântul Gheorghe Vechi, Şcoala de slovenie în care erau pregătiţi grămăticii domneşti şi care a fost numită de Gheorghe Nedioglu „cea mai veche şcoală românească cu caracter statornic”. In această incintă şi-au început activitatea, până la construirea propriilor şcoli, şi renumitele licee „Gheorghe Lazăr” şi „Gheorghe Şincai”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu