"Dacă surprindea atâtea răsărituri înseamnă că era foarte important pentru el. Cumva, gândul că el făcea asta, m-a făcut să plâng. Pentru mine asta însemna singurătate copleșitoare. Nu făcea poze să le trimită cuiva. Căuta doar un licăr de speranță, agățându-se de promisiunea unui nou început pe care îl aduce fiecare început de zi."
"Un oraș straniu și o prietenie adevărată îi oferă speranță unei copile. Însă poate acest loc, la zeci de ani distanță, să-i ofere o a doua șansă unui suflet rătăcit?"
Doua povești, două personaje feminine principale, Zoe și Josie, o incursiune în trecut și o poveste în prezent, in același loc: Maroc, Casablanca! Povestea unei fetițe de 13 ani, franțuzoaică, ajunsă , datorită războiului, cu familia, in Casablanca, în drumul lor spre America.
Povești despre prietenie, umanitate, trădare, speranță!
M-am bucurat să descopăr că Zoe învață să coase quilt și aduce bucurie prin voluntariatul pe care-l face într-un centru de refugiați, citindu-le copiilor, apoi, învățând refugiatele să-și pună povestea, prin quilting.
Există atâta bucurie în lucrurile făcute-n împreună! Și există șansa să te vindeci!
"...când renunți la frică și la mâhnire, vei avea libertate să fii curajoasă și să iubești cu toată inima."
M-au impresionat detaliile despre geografia Marocului!
Am călătorit , puțin, prin acest spațiu plin de culoare!
***
În Maroc, există obiceiul mâncatului cu mâna direct din vasul în care a fost preparată hrana, simțind astfel, poate, ult msi bine aromele delicioase și exotice ale unei tajine cu carne de capră, tajine cu pui si lime... Marocanilor le place foarte mult ceaiul de mentă, foarte dulce!
Săptămână viitoare voi face fursecuri Ghoriba, despre care se tot pomenește in carte.
Fursecuri Ghoriba
- 400 g faina alba 000
- 4 g praf de copt
- 2 g sare
- 2 oua mari
- 200 g zahar pudra (cernut)
- 10 g extract de vanilie
- 40 g unt
- 45 g ulei vegetal (de arahide, de cocos, de floarea soarelui)
- Zahar pudra pentru a pudra fursecurile
***
"Lectura este o formă a fericirii. Ultima la care vom renunţa.”
Fernando Savater
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu