Cati dintre noi, am rabdat suferinta fara sa cartim?
Cati , au rugat pe Domnul, asemeni celui slabanog(38 de ani) si s-au invrednicit de ajutor de la dumnezeiscul Tata?
Cati, cu smerenie am primit cele ale vietii ca o consecinta a propriilor noastre pacate, atitudinii fata de aproape, fata de Biserica?
Cati, am trait in adevar si nu ne-am amagit cu cele ale acestei vietii?
Cati , putem fi pentru cei apropiati( sot, copii, parinti...) pilda da rabdare, de dragoste, de smerenie?
Parintele ne-a spus: pacatele noastre nu sunt asa grele, mai greu e sa traiesti in amagire! Sa nu traiesti in Adevar! Sa nu stii ca esti in starea celui amagit...
Deci, sa vem nadejde si cu tot sufletul, cu toate ale noastre sa-l cautam pe Hristos si sa lasam toate pentru vesnicia iubirii sale!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu