"Nu e egoist să te pui pe primul loc. E în regulă să te ții departe de lucrurile care te seacă. Sentimentele tale sunt importante și e în regulă să-ți acorzi suficiente doze de respect și bunătate pentru că nu oricine ți le poate oferi. Nu toată lumea poate înțelege că ai nevoie de timp să te repari, iar orice ți-ar face te poate afecta profund. Amintește-ți că întotdeauna te poți alege pe tine în locul oamenilor care nu îți dau decât o altă povară de dus, așa că nu-ți fie teamă să te îndepărtezi de ei când în sfârșit înțelegi că uneori e mai bine să fii singur decât să fii înconjurat de oameni toxici."
Fii genul de persoană care nu se teme să întrebe pe cineva dacă este bine de două ori dacă spune că este, dar arată ca și cum nu este.
Fii genul de om care zâmbește oamenilor chiar dacă ei nu zâmbesc înapoi."
Fii genul de persoană pe care ți-ai dorit-o atunci când nimeni nu a fost lângă tine.
Fii genul de om suficient de curajos să stea singur în mulțime pentru ceea ce este corect.
Fii tu acea persoană pentru că avem nevoie de mai mulți oameni ca ei pe lume.
Fii acea persoană pentru că oameni de genul ăsta sunt mai rari decât cele mai rare diamante și aur.
- Nikita Gill
Îmi place mult acest gând al tău. Adevărul e că am ajuns de mult la concluzia că trebuie să am în primul rând grijă de mine, oricât de egoist ar părea din perspectiva celorlalți. Am văzut de-a lungul timpului mame care se dau peste cap pentru copii lor, un lucru bun, lăudabil, dar care uită total de ele. Chiar săptămâna trecută m-am regăsit cu o prietenă care mi-a povestit printre altele că a ajuns la spital din cauza epuizării încercând să le facă ea pe toate. I-am spus și ei că eu sunt de părere că în primul rând trebuie să avem grijă de noi, apoi de familie și la final casa cu curățenie și tot ce implică ea. Și poate să vină oricine în vizită, că vizitatorul pleacă, dar familia e cea care rămâne și care ne ține minte dacă am fost acolo pentru ei sau „făceam mereu curat”. Și ca să poți avea grijă de ceilalți, trebuie să ai grijă în primul rând de tine, la fel cum se spune la misiunile de intervenție( salvare/pompieri) - în primul rând sunt asigurați membrii echipei de intervenție, apoi victimele. La fel și noi, dacă noi suntem bine, atunci ne putem ocupa cum trebuie și de familie și apoi de casă și de restul.
RăspundețiȘtergereÎmi plac îndemnurile tale. O să mi le notez si eu.
Mulțumesc, MNiko!
ȘtergereSuntem, multe dintre noi, prinse în acest tipar: " trebuie " să fac, sa-i ajut, să fiu prezență, să...Cel mai adesea, ceilalți, nici nu prea observă epuizarea noastră, suferința.
Îți mulțumesc că înțelegi asta!
Să fii bine cu tine și cu....ceilalți! Atât cât se poate.
🤗😘
Acum 24 de ani, cand m am mutat in Bavaria si mi am depus actele la fortele de munca, dupa ce au vazut ce studii am si dupa ce au vorbit cu mine, mi au oferit un curs pentru "incredere in sine" Mi au zis ca din experienta lor, toti cei care vin din România sunt exagerat de modesti. Si da! Asa am fost educati, sa asteptam sa fim observati si apreciati, sa nu "ne dam mari" cu ce stim si ce putem. Insa vremurile sunt altele, modestia este azi interpretata ca nesiguranta! Niciun sef nu are timp sa verifice angajatii, ce stiu si ce pot sa faca mai bine. Fiecare trebuie sa stie sa "isi vândă abilitatile" la cel mai bun pret. Bineintele nu trebuie inteles ca lauda cu vorbe goale. Aceea e periculoasa, pentru ca iti strici reputatia. Trebuie sa iti stii madura, sa fii constient de calitatile pe care le ai si sa fii mandru ca le ai!
RăspundețiȘtergereFrumos articolul tau! 💓 Numai bine, Liliana draga!
Cand eram mica (si nu numai atunci, cred ca se mai intampla si acum), multa lume confunda entuziasmul meu, felul deschis si usor copilaros de a ma comporta cu lauda sau/si infantilism. Ca asa se invata omul (e si asta un interes) sa judece usor si repede, dupa aparatente.. E mai usor asa pentru societate, dprobabil.
RăspundețiȘtergereIdeea e ca dezvoltasem cumva o nevoie de a lamuri lucrurile. pentru ca nu suport nedreptatea.. Intr-o vreme ajunsesem intr-un punct in care ii lasasem pe toti sa creada ce vor si imi vedeam de viata mea... amuzandu-ma cat de superficiali sunt unii si cum habar nu ai ei cum sunt de fapt (ma credeau proasta si prostibila, in principiu, pentru ca imi vedeam de treaba mea). Apoi a inceput sa ma afecteze rautatea celor din jur. In sensul ca odata ce lumea realizeaza ca nu esti nici prost, nici prostibil, din acea dorinta si nevoie de a iesi mai bine prin comparatie (adica esti mai bun ca x), incercau (si unii o mai fac si acum) sa ma distruga pur si simplu.
Mie mi se pare o tampenie. Nu ma compar cu nimeni. Cred ca fiecare dintre noi pentru a creste si a deveni mai bun, ar fi bine sa se compare cel mult cu el insusi. Dar eu traiesc pe principiul cooperarii si a lucrului de echipa (competita o vad doar cu mine, in mod constructiv). Ceea ce iar ma face foarte incomoda - ceea ce iese din tipar deranjeaza, uneori chiar sperie (se pare).
Sunt obosita de lumea asta stramba. Nu ma intereseaza prostiile astea. Imi doresc doar sa aduc putina bucurie prin ceea ce fac. Nu vreau nici statui, nici sa mi se scrie ode :))).
Citatele alese de tine sunt cat se poate de .. logice. Ma gandeam ca multi considera iesirile cauzate de epuizare, acumulari de frustrari etc ca pe niste atacuri. De cate ori nu am mai rezistat a trebuit sa ma descarc cumva de toata energia negativa si atunci cei din jur au protestat acuzandu-ma ca fac pe victima si manipulez :)))). E amuzant pentru ca intr-un fel au dreptate - asa se comprta marea majoritate a lumii. Orice ar face considera ca fac un sacrificiu si o favoare. Doar ca eu nu am functionat niciodata asa. Atunci cand am luat o hotarare am renuntat de cele mai multe ori la ce imi doream si imi facea mie bine, ca sa ma asigur ca alegerea nu ii va afecta pe cei dragi si, din contra va aduce o rezolvare favorabila. dar nu am facut-o gandindu-ma ca vai ce ma sacrific eu.. si apoi sa le scot ochii. Ci pentru ca asa am simtit eu si pentru ca imi doream sa fie bine tuturor.
Asta e firea mea.
Insa uneori... obosesti. Si atunci ai tot dreptul sa fii un pic „egoist” - in sensul ca sa ai grija si de tine. A avea grija de tine nu inseamna insa egoism. Egoismul.. e cu totul altceva nu?
Te pup cu drag :)