"Dragă Simon,

Am luat la întâmplare câteva amintiri de-ale noastre și le-am pus împreună, 

apoi m-am întrebat pentru ce anume te admir mai întâi. 

Crezi că ceea ce declanșează iubirea față de alte persoane

poate declanșa și admirația?

Îmi povestești despre contradicțiile din viața ta 

și despre cum îți afectează ele echilibrul.

Uneori aceeași persoană îți poate spune să te mulțumești cu ce ai,

iar apoi tot ea îți poate reproșa că nu vrei mai mult. 

Ce-i face pe oameni atât de schimbători,

chiar și atunci când au cele mai bune intenții,

chiar și atunci când ne iubesc? 

mă întrebi.

Iar eu te întreb: crezi că putem trăi în armonie cu ceilalți, 

chiar dacă ne este imposibil să le satisfacem așteptările?

Seneca ne sfătuiește să ne comportăm 

ca și cum răspunsul la ultima întrebare ar fi nu. 

Ceea ce ai mai prețios se află în interiorul tău

și nu poate fi cunoscut pe de-a-ntregul de nimeni altcineva

în afară de tine. 

A pune ordine în gânduri este o acțiune mai personală decât oricare alta,

iar a gândi și a acționa pe cont propriu înseamnă 

a fi liber. 

Seneca îi scrie prietenului său mai tânăr: 

nu-ți lua modele pe care să le urmezi întocmai,

alege să trăiești lucrurile tu însuți,

trage propriile tale concluzii, 

propune-ți să fii un om bun.

Ți se pare că ești prea tânăr pentru asta?

Eu văd că deja te-ai detașat de fundal,

mai văd cum te schimbi ca într-o proiecție de fotograme

derulate în slow motion.

Te vezi? 

Acum amintește-ți:

atunci când ai ieșit ultima dată la înghețată cu prietenii 

erai același cu cel care, cu altă ocazie, a rămas acasă, întins pe canapea? 

Atunci când te-ai simțit umilit 

erai același cu cel din momentele în care te-ai simțit mândru de tine?  

Simon care vorbește este același cu cel care scrie? 

Nu căuta, spune Seneca,

să te laude ceilalți, ci să te recunoască. 

După ce, crescând, te obișnuiești să-ți schimbi măștile 

de câteva ori pe zi,

ți se poate părea cel mai greu lucru să rămâi același. 

Dar e firesc să fii schimbător, atâta vreme cât 

scopul tău ultim este înțelepciunea. 

Filosofia te va ajuta să fii egal cu tine însuți,

așadar, nu o lăsa doar pentru timpul tău liber,

pentru că ea nu te învață să vorbești, ci să acționezi. 

Atunci când vorbele, gândurile și faptele tale sunt diferite între ele,

întreabă-te cine ești tu de fapt,

cel care vorbește sau cel care acționează?

Am pus o inimioară în dreptul ultimei fraze din scrisoarea pe care mi-ai trimis-o.

Fiecare să decidă pentru el dacă este sau nu mulțumit de sine, spui.

Mi-a amintit de momentul în care m-am eliberat la rândul meu.

Atunci când decizi să acționezi conform gândurilor tale 

nu înseamnă că îi iubești pe ceilalți mai puțin,

ci doar că te bucuri de drumul către tine însuți.

Amintește-ți momentele în care ai fost egal cu tine 

și admiră-l puțin pe acel Simon. 

Ce-ți place cel mai mult la el? 

Rămâi cu tine,

I.

(Iulia Iordan în scrisoarea către Simon, din volumul în lucru „Rămâi cu tine”, 2024) 

Ilustrație realizată de: Oana Ispir - ilustrator

***

Proiectul „Filosofia la purtător”, co-finanțat de AFCN este un proiect de educație filosofică pentru tineri, care-și propune să-i apropie pe aceștia de învățăturile stoice.