Traditii, obiceiuri

Gandul zilei

Prin ce are a se împodobi sufletul? Numai şi numai prin dragostea de Hristos, ce cuprinde în sine toate celelalte podoabe: tot mărgăritarul credinţei, tot argintul nădejdii şi toate pietrele scumpe ale tuturor celorlalte virtuţi. Sfântul Nicolae Velimirovici

Translate

marți, 10 martie 2015

Dacă trăiesc în critică și cicăleală, copiii învață să condamne

    " Copiii sunt ca bureții. Absorb tot ce facem, tot ce spunem. Învață în fiecare clipă de la noi, indiferent daca suntem conștienți de asta. Dacă adoptăm o atitudine critică - plângându-ne de ei, de alții sau de lumea care ne înconjoară-, le arătăm cum să-i condamne pe ceilalți sau, și mai rău, cum să se condamne pe ei înșiși.Îi învățăm să vadă mai curând ce este rău în lume decât ce este bun.
     Putem critica în nenumărate feluri - prin cuvinte, prin tonul vocii, prin comportament sau chiar printr-o privire.Toți știm să condamnăm din priviri ori să dăm o tentă critică vorbelor noastre.Copiii mici sunt foarte sensibili la felul în care sunt spuse lucrurile și le pun la inimă.Un părinte îi poate spune copilului "E timpul să plecăm", fără ca vorbele lui să transmită mai mult decât acest mesaj.Un alt părinte , grăbit și nerăbdător, poate rosti aceleași cuvinte într-un fel care să sugereze"Ești rău pentru că te tândălești atât". Deși nici una dintre variante nu va  avea neapărat efectul scontat, copilul va reacepționa diferit cele două mesaje și există riscul ca al doilea să-i dea un sentiment de nemulțumire de sine.
    Nu are sens să ne ascundem, toți avem momente când ne sare țandăra din nimic.Criticăm cu toții din când în când. Și o facem, poate, chiar de față cu copiii noștri. Nu este insă totuna cu a trăi într-un climat de critică permanentă, cu atenția ațintită asupra depistării greșelii. Indiferent de obiectul lor, criticile frecvente, au efect cumulativ, dând o tentă negativă, intolerantă, vieții de familie. Ca părinți avem de ales: putem crea o atmosferă sufletească critică și acuzatoare sau una tolerantă și încurajatoare.

     În febra momentului. Abby are șase ani și stă la masa din bucătărie aranjând într-o cană de plastic plină cu apă floricelele culese de ea. Deodată, cana se răstoarnă, umplând totul cu apă, frunze și flori. Abby stă udă în mijlocul dezastrului și plânge în hohote. Mama ei vine într-o clipită.
    "Vai de mine! Cum poți fi atât de neîndemnatică?" exclamă ea exasperată.
     Am spus cu toții asemenea lucruri.Reacționăm fără să gândim.Vorbele ne ies pe gură atât de repede înât ne surprind și pe noi. Poate că suntem obosiți. Poate că suntem preocupați de ceva fără nici o legătură cu ce s-a întâmplat. Indiferent de motiv, nu e prea târziu să schimbăm tonul și să evităm ca un asemenea incident mărunt să capete proportii exagerate, afectând sentimentul valorii de  sine  al copilului. Dacă mama lui Abby s-ar opri, s-ar calma și și-ar cere scuze că a țipat, curățenia s-ar face mult mai repede. Abby,ar fi , poate, stânjenită de incident, nu însă și de propria persoană. Pe de altă parte, dacă mama lui Abby continuă să-și critice fata, Abby ar putea începe să se considere o ființă incompentă și neîndemnatică.
     Știu, nu e ușor să ne înfrânăm supărarea chiar dacă suntem conștienți că asta ar fi spre binele copiilor noștri.Cei mai mulți dintre noi trebuie să facem eforturi considerabile pentru a ne înțelege și a ne controla reacțiile afective.
     Ne-ar fi de mare ajutor să avem pregătit un răspuns alternativ de genul "Cum s-a întâmplat?". O asemenea formulare pune accentul pe incident, nu pe copil. În felul acesta. preîntâmpinăm sentimentul de inadecvare și de eșec al copilului și pregătim terenul pentru învățarea consstructivă. Încurajând copilul să explice succesiunea evenimentelor, puteți să urmăriți alături  de el cum un lucru a condus la altul și să descoperiți, poate, împreună cum ar trebui procedat pe viitor.
     Unele accidente ar putea fi preîntâmpinate acordând mai mult timp planificării și impunând, de la bun început, anumite limite. În general copiii vor să ne mulțumească , așa că le putem face viața mai ușoară spunându-le clar ce vrem de la ei. Sugestiile noastre trebuie să fie specifice și adecvate vărstei  trebuie formulate astfel încât să-i ofere copilului informații concrete de care el să se poată folosi  pentru a-si adapta comportamentul."

                                              " Copiii învață ceea ce trăiesc" de Dorothy Law Nolte si Rachel Harris


Sursă foto:net

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails
Loading...

Arhivă blog